Cum facem diferența între depresie și tristețe?

Tristețea este un sentiment resimțit de orice om într-un oarecare moment al vieții sale, o trăire subiectivă și intimă fiecărei persoane; depresia, pe de altă parte, depășește granițele unei stări apăsătoare, ba este chiar însoțită de stări de amorțeală, letargie. Adesea, persoanele care au trecut de un episod depresiv sau printr-o depresie majoră vorbesc despre bucuria de a simți din nou – trăiri pozitive sau negative, nu contează, trăirea însăși este dorită și apreciată.

Sentimentul de tristețe se poate instala în orice moment al vieții și din orice motiv care perturbă planurile, dorințele, viziunile unei persoane: la vârste fragede, tristețe poate însemna o notă mică obținută la școală; ca adolescenți, tristețe poate însemna o zi fără telefonul mobil; ca adulți, tristețea poate proveni dintr-un interviu de angajare ratat. Totuși, tristețea este un sentiment funcțional, și chiar constructiv sau benefic: fără această parte a monedei, tristețea, nu am ști să apreciem cealaltă față a monedei, fericirea.

– Tristețea este un sentiment care se trăiește, se împărtășește, trece –

De cealaltă parte, din punct de vedere dimensional, se poate aprecia că depresia se află în continuarea și continuitatea tristeții și reprezintă versiunea extremă a ei. Poate că depresia poate fi descrisă cel mai bine ca durere emoțională care ne ia în stăpânire fără voia noastră și apoi se eliberează de împrejurările experioare. Depresia cere exclusivitate.

O descriere reprezentativă a depresiei a fost prezentată de către Andrew Solomon, doctor în psihologie, om care, la rândul său, a trăit o depresie majoră:

„Este tentant să poziționezi depresia ca un punct extrem pe scala dispozițiilor afective; dar depresia face ca această scală să dispară cu totul”.

În linii mari, depresia a fost împărțită de către specialiști în depresie ușoară (moderată sau distimică – înclinată spre tristețe) și gravă (majoră). Putem înțelege, astfel, că tristețea este un compus al depresiei, dar situat câteva trepte mai jos de aceasta, atât ca intensitate, stări, cât și ca durată.

Conform DSM – V (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu depresie majoră, aceasta trebuie să resimtă interes scăzut sau lipsă de plăcere față de aproape orice înconjoară pe o durată de două săptămâni. Pe lângă aceste stări, pentru ca persoana să poată primi acest diagnostic trebuie să mai prezinte alte cel puțin patru-cinci simptome, printre care slăbire sau îngrășare drastică, insomnii sau somn prelungit, agitație fizică sau apatie, lipsă de energie, sentimente de neputință, incapacitate de concentrare, gânduri recurente despre moarte și suicid.

În special două stări sunt resimțite de către o persoană depresivă: starea de hopelesness (deznădejde continuă, disperare) și starea de helplesness (neputință, neajutorare).

Cum putem trăi depresia și cum o putem depăși?

Prin consultarea unui specialist care ulterior ne poate recomanda medicamentație, psihoterapie și/sau schimbarea stilului de viață.

Cum ne putem trăi tristețea într-un mod sănătos?

În primul rând permițându-ne să o simțim, fie că asta înseamnă a plânge sau a asculta muzică melancolică; putem încerca să comunicăm starea de tristețe pe care o simțim unei alte persoane, prieten sau membru al familiei; putem încerca să o exprimăm în scris, într-un jurnal intim sau într-o scrisoare către noi înșine; în al doilea rând, putem încerca să învățăm ceva din această experiență dacă analizăm care au fost cauzele situației, diferența dintre așteptările pe care le-am avut și rezultatele reale, căutând noi moduri de a aborda situația respectivă. Ca și depresia, și tristețea poate presupune schimbări ale stilului de viață, fie că sunt de natură personală, profesională sau socială.

CRISTINA GLOMNICU

Cristina Glomnicu este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este absolventă de studii de licență și master în cadrul Departamentului de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu. Totodată, deține certificat de competențe psihopedagogice. De-a lungul timpului a scris articole pe diverse teme, printre care educație, justiție, sănătate.

Surse articol:
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, Andrew Solomon, ediție a II-a, adăugită, 2017, Humanitas, București
https://www.vice.com/en_us/article/ne7adg/depression-more-numb-than-sad
www.mentalhealthfirstaid.org
www.verywellmind.com