Cum vorbim și ne raportăm la persoanele dragi care suferă de depresie

Depresia este o condiție medicală care afectează felul în care te simți, felul în care gândești și felul în care acționezi. Depresia poate fi vizibilă sau poate să treacă neobservată pentru persoanele apropiate ale persoanei depresive; poate dura de la câteva săptămâni, la câțiva ani sau zeci de ani; poate afecta somnul unei persoane, concentrarea, pofta de mâncare, memoria, felul persoanei de a se mișca și chiar ușurința de a folosi limbajul, după cum mărturisesc persoane care au trecut printr-o depresie.

Având în vedere toate aceste laturi ale vieții care sunt afectate, persoanele depresive pot ajunge să dezvolte stări de vinovăție și rușine pentru situația în care se află. Iar aceste stări sunt chiar parte din problemă, dar persoanele depresive nu mai reușesc să facă această distincție…gândirea lor ajunge atât de distorsionată, încât se simt incapabile să iasă singure din această situație sau să ceară ajutor.

De aceea, rolul apropiaților este atât de important. Să poată sesiza schimbările, să le vadă din timp și apoi să vină în sprijinul persoanei afectate.

Cum pot face asta?

Prin a sprijini persoana cu depresie să preia din nou controlul asupra elementelor care îi compun viața: bunăstarea emoțională, integritatea fizică, interacțiunile sociale, aspectele de ordin financiar.

Cum se poate concretiza acest sprijin?

Atunci când cineva drag suferă de depresie, putem începe prin a fi alături de el, a fi în dialog cu el. Cuvintele “Îmi pasă de tine” spuse unei persoane depresive care trăiește cu sentimentul că întreaga lume este împotriva ei pot însemna extrem de mult. La fel cum rememorarea momentelor frumoase petrecute împreună, manifestarea aprecierii față de valoarea sa ca om pot trezi în persoana respectivă emoțiile trecute în tăcere.

Putem crea, așadar, cadrul pentru un dialog activ, o ascultare activă și plină de compasiune și acceptare, fără prejudecăți sau judecăți. Esențial este, însă, să ne pese cu adevărat de bunăstarea persoanei depresive și să conștientizăm că procesul său de recuperare poate fi unul de durată.

Odată ce decidem să avem un rol activ în recuperarea unei persoane, este important să putem anticipa eventualele bariere pe care persoana depresivă și le poate seta singură. Astfel, este important să ne documentăm cu privire la terapiile existente și terapeuți aflați în proximitatea persoanei depresive, despre posibilitatea decontării unor servicii de terapie, strategii de integrare a noii rutine (ce poate presupune deplasări la cabinete, medicamentație zilnică și altele).

Fiecare persoană are propriul ritm de recuperare, iar acesta înseamnă, uneori, doi pași înainte, doi pași înapoi. Important este să pornim la drum cu răbdare și să insuflăm și persoanei depresive această răbdare și blândețe față de propria persoană. O reasigurăm constant de sprijinul nostru și îi putem arăta chiar admirația noastră față de puterea sa de a riposta, de a lupta cu această tulburare, comunicându-i că recunoașterea slăbiciunilor este un semn de tărie și rezistență.

Totodată, persoana depresivă, aflată în plin proces de recuperare, poate să fie dificilă cu cei din jur și să pară lipsită de recunoștință. Dar noi trebuie să avem luciditatea să înțelegem că acestea sunt stările care însoțesc depresia, nu alegeri conștiente ale persoanei depresive.