Bolile cardiovasculare sunt principala cauză a morții in Statele Unite și la nivel mondial. Depresia este principala cauză de dizabilitate la nivel mondial și cea mai comună boală mintală din Statele Unite.
Experții arată că aceste două boli se pot determina una pe alta sau că, în anumite cazuri, acestea se pot instala în același timp.
Este cunoscut faptul că în urma unui infarct sau atac cerebral, probabilitatea de a dezvolta o depresie este destul de mare din cauza implicațiilor psihologice pe care un asemenea episod le are. Mai mult însă, cercetătorii indică de-acum o legătură bidirecțională inimă-dispoziție mintală: un studiu recent a arătat faptul că persoanele diagnosticate cu depresie prezintă un risc de 57% de a suferi un infarct sau atac cerebral.
“În ceea ce privește efectul pe care îl are asupra inimii, se pare că depresia poate reprezenta un factor de risc la fel de mare precum alți factori tradiționali, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul sau obezitatea”, spune dr. Jesse Stewart, profesor de psihologie la Universitatea Indianapolis, în urma studiului.
Un alt studiu, derulat de cercetătorii de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie pe 370.000 de persoane cu vârste cuprinse între 40-69 de ani, a urmărit să vadă în ce măsură un istoric de boli coronariene în familie poate duce la un risc crescut de dezvoltare a unei depresii. Rezultatele au confirmat ipoteza: cercetătorii au descoperit că persoanele care au pierdut în trecut cel puțin un părinte din cauza unei boli de inimă prezintă un risc crescut de depresie, cu până la 20% față de persoanele care nu se află în această situație. Este posibil, spune unul dintre cercetătorii din cadrul studiului, ca bolile de inimă și depresia să aibă la bază același mecanism biologic. Astfel, persoanele care suferă de boli de inimă au o predispoziție spre depresie, iar persoanele cu depresie prezintă un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare.
Mai mult, cu cât depresia este mai severă, cu atât cresc șansele de a avea o boală de inimă sau chiar de a muri din cauza implicațiilor pe care le are corelarea celor două condiții.
Femeile depresive prezintă un risc de moarte subită din cauze cardiace de două ori mai mare decât femeile care nu suferă de depresie. Simptomele care însoțesc depresia, cum ar fi anxietatea, stresul, însingurarea, pot declanșa în corp schimbări psihologice care cresc șansele persoanei respective de a dezvolta o boală de inimă. Când o persoană este neliniștită, stresată, corpul său eliberează cantități mari de cortisol, hormon asociat cu un risc crescut de atac de cord. Totodată, o inflamație, care reprezintă răspunsul sistemului nostru imunitar la orice, de la o rană fizică la stres, este un alt jucător important în această ecuație. Depresia se poate manifesta și prin agravarea inflamațiilor existente la nivelul corpului, iar inflamația cronică duce la îngroșarea vaselor de sânge și depunerea de plăci la nivelul arterelor, afecțiuni care pot declanșa un infarct sau atac cerebral.
Bolile de inimă și depresia sunt interconectate și se pot determina una pe alta. Nu de puține ori, persoanele depresive se afundă în alcool, fumat sau mâncat excesiv, nu fac mișcare, nu-și urmează tratamentul medicamentos așa cum ar trebui, resimt un grad mare de stres, neputință și neliniște. Toate aceste stări și comportamente duc la creșterea riscului de a suferi un atac de cord sau de a muri din cauza unui atac de cord, dar și la încetinirea ritmului de recuperare după un infarct sau după o intervenție chirurgicală la inimă.
De cealaltă parte a monedei, implicațiile psihologice pe care le resimte persoana care a supraviețuit unui infarct sau care se recuperează după o intervenție la inimă se văd la nivelul dispoziției sale prin: neîncrederea în viitor, neîncrederea că poate îndeplini în continuare multiplele roluri pe care le are (acasă, la locul de muncă, în cercul de prieteni, în comunitate), autoînvinovățirea pentru obieiurile nesănătoase care au condus-o la a suferi un infarct/boală de inimă, rușinea și îndoiala de sine prin prisma unei condiții fizice slăbite, teama de a fi o povară pentru cei din jur.
Pe de altă parte, mai există și pericolul diagnosticării incomplete: multiplele manifestări de natură fizică, ce apar în cazul bolilor de inimă, pot pune sub un con de umbră semnalele de natură psihologică. De aceea este important ca medicii cardiologi să colaboreze cu psihologii sau să se intereseze de starea mintală și bunăstarea emoțională a pacienților lor. Din păcate, și nu de puține ori, atunci când vorbim despre starea generală de sănătate a unei persoane nu avem în vedere și sănătatea sa mintală.
Cum poate o persoană să prevină riscul de a suferi de depresie, de o boală de inimă sau de amândouă?
© Copyright 2022 DepreHUB
Lasă un răspuns