Doliul și depresia

Doliul și depresia au în comun diverse manifestări, însă sunt experiențe diferite; cunoașterea diferențelor dintre cele două este importantă din perspectiva modului în care le gestionăm și le facem față.

În cazul unei depresii, diagnosticarea corectă, stabilirea schemei de tratament și intervenția terapeutică ajută la îmbunătățirea calității vieții, iar în cazul depresiei severe, aceste măsuri chiar pot face diferența dintre viață și moarte.

Pe de cealaltă parte, durerea și perioada de doliu care se instalează după moartea cuiva drag sunt normale și fac parte din procesul de vindecare în sine. Perioada de doliu poate fi văzută ca o coliziune între nevoia de a păstra legătura emoțională cu persoana pierdută și nevoia de adaptare la noua realitate.

→ Doliul este reacția la deconectarea de cineva drag.

→ Depresia este boala deconectării.

DSM-V (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale, a V-a ediție) precizează că doliul și depresia sunt trăiri distincte, dar că ele pot și co-exista: uneori, trauma cauzată de pierdere poate fi declanșatorul unui episod depresiv, la fel ca și alți factori stresori. Simptomele și durata depresiei cauzate de pierdere depind de câțiva factori, printre care cercul social al persoanei suferinde, factorii stresori din viața sa, numărul acestora, predispoziția generală a persoanei (persoană mai negativistă de fel, sau mai optimistă), identificarea propriilor metode de a face față stărilor de tristețe și de vid interior.

Care este linia de demarcație dintre cele două? Ce este normal și ce este boală?

Pentu început, putem recunoaște câteva asemănări dintre doliu și depresie: tristețe excesivă, insomnie, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate. Deci anumite manifestări de ordin emoțional, comportamental și fizic.

Ce stări sunt tipice depresiei severe, nu doliului: stare apăsătoare de vină, sentimentul puternic al lipsei de valoare, întârziere psihomotorie, deteriorare severă și continuă a stării de funcționalitate, halucinații, idealizarea suicidului.

Durerea ce vine odată cu pierderea cuiva drag tinde să scadă în intensitate odată cu trecerea timpului; totodată, acest tip de durere se manifestă în valuri declanșate de gândurile și amintirile pe care le avem despre persoana dragă. De reținut este și faptul că, în cazul doliului, avem și momente în care ne simțim relativ bine, mai ales atunci când suntem înconjurați de familie și/sau prieteni. Și este un semn bun și de sănătate emoțională să căutăm alinare în brațele celor dragi care vor să ne fie alături. Depresia, pe de altă parte, tinde să fie mai persistentă și pătrunzătoare. Este mai însingurată. Persoana depresivă nu mai caută compania altora, ci izolare și retragere, evitarea/respingerea ajutorului din partea celorlalți.

Ani de zile, Asociația Americană de Psihiatrie i-a sfătuit pe specialiști să nu pună diagnostic de depresie persoanelor care au pierdut RECENT o persoană dragă! Iar recent înseamnă o perioadă de până la două luni de zile.

Depresia este inerție emoțională, incapacitate de adaptare la o viață din care persoana dragă nu mai face parte; perioada de doliu poate fi una agonizantă din punct de vedere emoțional, însă, de cele mai multe ori, are un traseu al său care duce, în final, la acceptare.

Tratament și intervenție

Perioada de doliu poate să fie deosebit de dureroasă. Însă, de regulă, nu se supune niciunui tratament. Excepție fac situațiile în care durerea provocată de pierdere ajunge să devină un blocaj în desfășurarea vieții de zi cu zi; în aceste cazuri, anumite anxiolitice pot fi de ajutor. De asemenea, dacă persoana se confruntă cu probleme de somn, prescrierea anumitor somnifere de către specialiști poate fi un pas bun în ajutorarea celui suferind.

Totodată, trebuie să avem în vedere și posibilitatea reapariției perioadei de doliu; o astfel de reacție apare, de regulă, în apropierea aniversării unui deces sau în perioada zilei de naștere a persoanei care nu mai este. În aceste situații, psihoterapia este indicată penru a nu aluneca din nou în acel malaxor de gânduri și întrebări.

În ambele situații de viață, doliu și depresie, psihoterapia poate fi extrem de benefică: în procesarea stărilor și emoțiilor, în învățarea și adaptarea unor strategii de a face față doliului sau depresiei, în a integra această experiență în structura vieții lor, în a găsi/regăsi sensul.

Pentru persoana îndoliată, terapia de grup și/sau grupurile de suport pot fi o alternativă foarte bună: pentru validarea durerii simțite și normalizarea stării prin care trece, cu ajutorul altor persoane aflate în același fel de suferință.

În final, felul în care ne raportăm la diversele suferințe din viața noastră este unic și necesită adaptare continuă. Așa cum moartea face parte din ciclul vieții fiecărui om, a învăța să facem față pierderii este un aspect necesar și de neevitat al vieții.

Surse articol:

https://news.stanford.edu/pr/94/940829Arc4145.htm

https://www.verywellmind.com/grief-and-depression-106723

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/the-new-grief/201203/when-does-grief-become-depression

https://www.healthline.com/health/depression/complicated-grief

https://www.scientificamerican.com/article/shades-of-grief/

https://www.netdoctor.co.uk/healthy-living/a640/grief-bereavement-and-depression/

https://www.psychiatrictimes.com/bipolar-disorder/bereavement-related-depression

https://drjudithorloff.com/healing-loss-difference-grief-depression/

Surse fotografii originale:

https://edition.cnn.com/2012/01/09/health/grief-heart-attack-risk/index.html

https://whatsyourgrief.com/grief-and-psychological-disorder/

CRISTINA GLOMNICU

Cristina Glomnicu este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este absolventă de studii de licență și master în cadrul Departamentului de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu. Totodată, deține certificat de competențe psihopedagogice. De-a lungul timpului a scris articole pe diverse teme, printre care educație, justiție, sănătate.