Din culisele Helpline-ului Anti-Anxietate: decompensarea psihică tot mai frecventă în rândul celor care ne cer ajutorul

A trecut deja o lună și jumătate de când românii din întreaga țară, dar și cei din disapora ne sună căutând ajutor și suport ori împărtășind cu noi temerile lor cele mai mari, grijile, problemele, neputințele și suferințele emoționale la care epidemia de coronavirus i-a supus. De la capătul firului Helpline-ului, noi, voluntarii DepreHUB, suntem zi și noapte martorii tuturor acestor frământări ascunse și poveștilor de viață cu greu expuse în cuvinte.

Izolarea, frica pentru sănătatea proprie și a celor dragi, avalanșa de știri negative, întreg contextul mai puțin favorabil în care astăzi ne trăim viețile par a nu se mai termina. Pe măsură ce timpul trece tensiunea psihică și anxietatea se accentuează, iar în cazul persoanelor care suferă de tulburări psiho-somatice manifestările încep să se reactiveze. Tot mai mulți colegi semnalează în ultima perioadă creșterea numărului de cazuri de decompensare psihică.

Oamenii au devenit mai agitați, preocupați, speriați, mai simptomatici și mai însingurați din cauza unei situații percepute ca profund nemulțumitoare și teribil de frustrante. Auzim mult mai des cuvinte încărcate de tensiuni psihice precum: „nu mai pot”, „nu mai rezist”, „am obosit”, „sunt singur/ă”, „mă doare”, „nu mă simt bine”, „am nevoie de ajutor”. De fiecare dată noi încercăm să fim alături de cei care au nevoie și să răspundem cu un cuvânt blând și o îndrumare profesionistă. Dar, până la urmă, care este treaba cu decompensarea psihică?

În mod obișnuit, în condiții de normalitate, oamenii își găsesc un anumit echilibru psihic pentru a putea funcționa în conformitate cu nevoile sale și ale societății. Pentru aceastea ei folosesc diverse strategii de coping, fie ele centrate pe emoție sau pe acțiune, cum ar fi: ritualurile personale de autoîngrijire și igienă emoțională, plimbarea în parc, întâlnirile cu cei dragi, programările la medic sau la ședințele de psihoterapie, întrunirile religioase sau de dezvoltare personală, activitățile sportive, hobby-urile, activitățile specifice lucrative și nonlucrative.

Acum însă, în condițiile diverselor deficite și privațiuni care însoțesc perioada de restrângere a libertăților persoanelor, tuturor ne-a perturbat acest fragil echilibru psihic și ne-a fost pusă la încercare reziliența (capacitatea de adaptare). Altfel spus, când libertatea de circulație și de interacțiune cu cei dragi este limitată, când libertatea de acțiune și de a apela la mijloacele noastre obișnuite de destresare este limitată, și capacitatea fiecăruia dintre noi de a gestiona situațiile stresante este puternic afectată. Apar neputințe, frustrări și temeri care se accentuează cu fiecare zi în care ne aflăm în imposibilitatea de a acționa eficient și de a ne satisface nevoile și dorințele. Rezultatul este o prăbușire a capacității psihicului uman de a se autoechilibra. Mecanismele psihice de apărare prin care psihicul uman se autoreglează sunt puternic afectate iar rezultatul va fi accentuarea și manifestarea violentă a defectelor de personalitate și adâncirea acestora.

Manifestările decompensării sunt vizibile de către cei din jur și constă în comportamente inadecvate, creșterea instabilității mentale, deteriorarea performanței și chiar o scădere a inteligenței. Ceea ce deranjează la comportamentele de decompensare este lipsa autocriticii și încălcarea adaptării sociale. Sunt acele episoade pe care le numim popular „crize nervoase„ sau mai modern „break down”. Așa se explică că persoanele aflate într-un astfel de moment apar celorlalți ca neînțelegătoare chiar ilogice, agitate chiar agresive, bolnave, dezamăgite sau pur și simplu extenuate și depresive.

În astfel de cazuri Helpline-ul nostru oferă suport emoțional așa numit „primar” prin ascultare activă și oferirea de informații corecte și personalizate despre anxietate, panică și depresie. Din păcate ajutorul primar este limitat la convorbiri telefonice de maxim 30 minute.

Unele persoane pot avea nevoie de mai mult decât atât, de terapie, de o intervenție care excede unui simplu ajutor „primar”. Acestea vor fi redirecționate către specialiști, pentru că în astfel de cazuri este recomandat un sprijin specializat de durată, specific și personalizat, pentru restabilirea urgentă și eficientă a echilibrului psihic și a mecanismelor de autoapărare. Un psiholog își poate ajuta clientul să găsească noi modalități de coping, tehnici de igienă emoțională și mentală sau activități spcifice care să reechilibreze psihicul și să-l redea unei funcționări corespunzătoare, adaptate la noile condiții.

Când „ți-e greu” și „nu mai poți” și „o iei razna” cere ajutor înainte să faci o „criză”. Nu ești singur. Te asigurăm că orice problemă ai avea, cu un pic de ajutor vei găsi soluții.

Resurse:

https://medanima.ro/cum-facem-fata-stresului-10-strategii-de-coping/psihiatrie-psihologie-iasi

https://ro.relevancetotalhealth.com/dekompensacija-v-medicine-jeto.html

SÎNZIANA CODRUȚA BEJENARU