Teama de izolare și de singurătate poate deveni aliatul nostru
În această perioadă fricile și vulnerabilitățile noastre se manifestă tot mai mult. Și e firesc să fie astfel. Îți propunem o serie de materiale menite să te ghideze să fii în controlul temerilor tale. Am aflat de la psiholog Yolanda Crețescu, fondator depreHub, ce gânduri ne pot alimenta emoțiile negative și ce comportamente nesănătoase putem adopta, pentru a face față perioadelor dificile. Învață cum să gestionezi sănătos îngrijorările înainte ca ele să devină atacuri de panică sau anxietate! Acordă atenție gândurilor, emoțiilor și comportamentelor tale!
Teama de izolare și de singurătate ne-a vizitat și încă ne încearcă pe timpul pandemiei. De la senzații de disconfort până la apăsarea singurătății și distanțării de cei dragi, pentru noi toți a fost și este provocator să ne adaptăm.
Este firesc să ne simțim singuri în perioada izolării și a distanțării sociale întrucât suntem ființe sociale. Am evoluat să căutăm confortul grupurilor de oameni. Astfel, izolați, departe de apropiați putem resimți o pregnantă senzație de abandon. Cu atât mai mult, extraverții sau persoanele ce nu au experimentat traiul în singurătate se pot simți copleșiți. Pe măsură ce conexiunea socială a fost restricționată, a apărut solitudinea. La fel cum vom asista la o perioadă de adaptare la reintrarea în normal.
Trăim într-o societate și într-o perioadă marcate de eternă conectare. Lumea online ne-a salvat de singurătate, dar ne poate și sabota șansa la o solitudine sănătoasă. Sigur că întâlnirile pe Zoom sau Whatsapp ne-au ajutat să păstrăm o fărâmă din interacțiunea normală. Dar, în restul timpului, printre sarcinile zilnice, ne putem regăsi într-o intensă senzație de gol. Teama de izolare și de singurătate ne pot sabota. Putem căuta iar și iar variante de a nu ne simți părăsiți. Dar ea poate deveni și aliatul nostru. Ne putem concentra pe stările noastre, pe nevoile noastre, pe vechile proiecte.
Teama de izolare și de singurătate are multe provocări
Putem folosi solitudinea să avem grijă de noi. Putem să facem sport sau să ne canalizăm energia și timpul în hobby-urile de care nu am avut timp. Chiar și așa vor exista clipe de disperare în izolare. Cu atît mai mult pentru aceia dintre noi care nu au experimentat autonomia spirituală.
Clipele de anxietate, melancolie, tristețe, disconfortul emoțional, senzația de neputință în fața unui pericol care ne-a transformat viețile ne-au încercat pe toți. Senzația de deconectare de societate și de viață așa cum o știam ne poate face să ne simțim deconectați și de noi înșine. Poate părea provocator să ne regăsim bucuria, energia, cheful de viață. Și ne putem amăgi că este la îndemână să facem tot posibilul să evităm fricile. Mai mult, ne putem simți copleșiți de reinventarea obiceiurilor care ne aduceau pace sufletească sau de readaptarea ritualurilor de self-care. Până și îmbrățișările, un semn al intimității, stau sub cupola unei percepții de pericol, amenințare. Cu atât mai mult putem resimți singurătatea mai intensă decât este de fapt.
Ce gânduri se declanșează în izolare și în singurătate?
Sunt singur(ă). Dacă mă voi îmbolnăvi, nu voi avea cui sa spun. Nu are cine să mă îngrijească; Dacă mă îmbolnăvesc, voi intra în carantina și nu îmi voi mai putea ajuta familia, nu voi putea îngriji copiii, nu va avea cine să aibă grijă de animalele de companie. Dacă mă îmbolnăvesc nu va ști nimeni. Pot să mor singur în casă și nimeni nu va ști. Nimănui nu îi pasă.
Deși știm cu toții că izolarea este una dintre cele mai bune măsuri pentru a ne proteja și mai ales pentru a-i proteja pe cei vulnerabili, sănătatea noastră mentală a avut și are de suferit în urma separării de cei dragi și de rutinele noastre. Toți am trecut prin gândurile de mai sus. Există, însă, riscul să fim acaparați de gândurile ce ne alimentează fricile.
De la îngrijorare putem ajunge la alarmare. La nivel crescut de anxietate, atacuri de panică. Cei care se confruntă cu singurătatea de mai mulți ani sunt predispuși unei senzații mai accentuate. La fel și persoanele diagnosticate cu anxietate sau depresie se pot regăsi în senzații apăsătoare de abandon.
Ce emoții apar când suntem „rupți” de lume?
Frica de izolare este cea mai resimțită stare sufletească. Ne temem că vom fi singuri și că nu ne vom descurca. În funcție de temperamentul fiecăruia ne putem adânci în depresie sau putem deveni anxioși cu privire la capacitatea noastră de a gestiona provocările vieții în singurătate, fără suport.
Chiar dacă mulți dintre noi am ales izolarea încă de la debutul Covid-19, toți ne-am simțit nepregătiți pentru avalanșa de emoții. Perioada prelungită de izolare și de singurătate , imposibilitatea de a relaționa fața în față cu apropiații, de a socializa cu colegii de muncă, de a interacționa cu oamenii așa cum o făceam ne-a adus pe toți mai aproape de frica de singurătate.
Un nivel de îngrijorare este sănătos. Așa vom fi precauți și vom rămâne vigilenți. Trebuie să fim atenți la sănătatea noastră mentală atunci când resimțim anxietate, panică greu de controlat, agitație, oboseală permanentă, dificultate în a ne concentra, iritabilitate și furie, tensiune musculară, tulburări de somn.
Ce comportamente pot apărea când frica de singurătate este intensă?
Chiar și cei mai introverți dintre noi au resimțit singurătatea acestei perioade. Pentru a echilibra senzația de gol, de pustiu, oamenii au apelat în general la comportamente de supracompensare. Adică au încercat să umple alte goluri, chiar peste o limită sănătoasă. Supracompensarea se poate manifesta în următoarele laturi ale vieții:
- Căutarea exagerată de a intra în contact cu alți oameni sau hiper-conectarea, pentru evitarea sentimentului de gol
- Menținerea unei vieți ocupate sau concentrarea exagerată pe proiectele profesionale până la dispariția celorlalte laturi ale vieții
- În cazul în care ne-am confruntat cu șomajul tehnic, supracompensarea a „trecut” în bucătărie, în curățenia casei, în reparații
- Focalizarea atenției totale asupra cuplului sau partenerului ori asupra copiilor și activităților lor
- Distragerea exagerată folosind rețelele de socializare, filmele, cititul, serialele ca modalitate atât de fugă din realitate, cât și ca tentativă de umplere a timpului. Din păcate astfel de activități pot crește riscul de depresie
- Supracompensarea în activități fizice și sport ca formă de coping
Deși multe dintre activitățile mai sus-menționate sunt sănătoase și chiar recomandate pentru a evita ruminația (situația în care gândurile intruzive ce se repetă ne paralizează și ne lasă fără energie), depășirea unei limite ne poate îndepărta de echilibrul psiho-emoțional.
Soluții sănătoase pentru sănătatea mentală când suntem singuri
A fi singur și a te simți singur sunt două lucruri distincte. Putem canaliza solitudinea pentru a ne regăsi pasiunile, țelurile în viață, plăcerile, pentru a ne analiza parcursul profesional sau personal și pentru a îmbunătăți ariile deficitare. Atunci când izolarea și singurătatea se simt ca un abandon, ca o deconectare de tot ce conta în viețile noastre, atunci când se reactivează chiar traume în singurătate, avem nevoie de câteva obiceiuri sănătoase.
Deși viețile noastre s-au schimbat avem în continuare nevoile de bază. Iar pentru sănătatea psihică nevoia de apartenență și de sens al vieții nu dispar chiar dacă suntem în izolare. Următoarele activități ne pot susține când suntem singuri:
- Stabilirea unui sistem social de suport este vitală
Dacă avem un număr de două-trei persoane cu care să vorbim la intervale prestabilite, echilibrul mental poate fi menținut în parametri normali. Importantă este conectarea cu sens, mai profundă, cu atât mai mult cu cât suntem distanțați fizic. Calitatea interacțiunii este de dorit, mai degrabă de cantitatea de prieteni cu care nu aprofundăm stările și provocările noastre de zi cu zi.
- Înscrierea în programe online de sport
Uneori putem uita că fizicul și psihicul sunt în strânsă relație. Deși nu este recomandat să ne concentrăm obsesiv asupra unui program sportiv, activitatea fizică este importantă. Plimbările în aer liber, activitățile online de sport, drumețiile la munte ne fac bine.
- Socializarea
Doar pentru că nu socializăm față în față ori interacționăm mai puțin, nu înseamnă că punem viața în așteptare. Putem interacționa online sau ne putem întâlni în natură, respectând normele de protecție. Și este recomandat pentru echilibrul nostru. Înscrierea în grupuri online de suport psiho-emoțional sau de interese comune poate fi o altă modalitate de a ne simți mai puțin deconectați de oameni și chiar de progres.
- Păstrarea atat cat se poate a sarcinilor profesionale
Este vital să încercăm să ne păstrăm activitatea profesională dacă nu vorbim de un șomaj tehnic. Alcătuirea unui program zilnic ne poate ajuta să ne simțim într-o rutină normală.
- Focusul pe un scop, pe planurile de viitor, atât cât pot rămâne neafectate
Este important să privim această perioadă ca un segment din viața noastră. După terminarea acestei perioade viețile noastre continuă și este important să ne păstrăm sau adaptăm planurile. Pierderea sensului contribuie la senzația de singurătate și gol sufletesc. Dacă activitatea profesională este în așteptare, ne putem concentra pe cursuri online, voluntariat, activități pe care le abandonasem dar care ne pot ajuta să ne redescoperim sau chiar să ne reinventăm profesional.
- Menținerea atenției la procesarea emoțiilor și gândurilor
Evitarea temerilor și emoțiilor ce apar în singurătate (furie, tristețe, frică) sau acoperirea lor cu activități peste măsură ne ajută de moment. Însă, după perioada de izolare putem să le resimțim mai acut, sub forma șocului post-traumatic. Menținerea unui jurnal în care să notăm ce simțim, ce gândim, ce facem, ce comportamente am observat la noi în anumite circumstanțe ne poate ajuta să ne menținem sănătatea mentală pe termen lung.
- Găsirea unor surse sănătoase de confort
O baie fierbinte, un masaj dacă petrecem izolarea alături de cineva, dansul, muzica, activitățile de joacă cu copiii, un fel de mâncare de răsfăț, un film sau un serial favorit, un ceai cald, un pahar de vin, o carte bună, lumânările parfumate sau chiar odihna sunt surse la îndemână pentru promovarea unei stări de bine.
IULIA – CLAUDIA DUMITRU
Lasă un răspuns