În această perioadă fricile și vulnerabilitățile noastre se manifestă tot mai mult. Și e firesc să fie astfel. Îți propunem o serie de materiale menite să te ghideze să fii în controlul temerilor tale. Am aflat de la psiholog Yolanda Crețescu, fondator depreHub, ce gânduri ne pot alimenta emoțiile negative și ce comportamente nesănătoase putem adopta, pentru a face față perioadelor dificile. Învață cum să gestionezi sănătos îngrijorările înainte ca ele să devină atacuri de panică sau anxietate! Acordă atenție gândurilor, emoțiilor și comportamentelor tale!
Frica de a contracta coronavirusul actual scade. Însă ea ocupă încă mult spațiu din gândurile noastre. Fluxul constant de informare, rata ridicată de transmitere a virusului au făcut să resimțim senzația de pericol mai apăsătoare. Îngrijorările au crescut, iar fricile au evoluat în anxietate și panică, cum de altfel este de înțeles. Frica de infectare poate declanșa răspunsul de supraviețuire a creierului, iar comportamentele noastre se pot exagera.
Este firesc să fie astfel, în condițiile în care, avem impregnată în gene o frică de agenții patogeni. Creierul este „programat” ancestral să se teamă de infecții virale și bacteriene. Deși sistemele noastre imunitare se dezvoltă așa încât să atace patogenii, creierul „știe” că organismul devine slăbit și neputincios în fața bolii, chiar dacă nu intervine decesul. Și, chiar dacă nu mai vânăm și nu mai stăm în triburi, creierul ne poate păcăli că o potențială infectare presupune să nu mai putem avea grijă de noi, să ne procurăm hrana, sau să fim excluși, abandonați ori să nu mai putem avea grijă de ceilalți.
Vigilența morală sau responsabilitatea socială ne pot păzi de o potențială infectare. La fel și instinctul de supraviețuire, dacă este bine canalizat. Cu atât mai mult, compasiunea pentru cei din jurul nostru poate accelera teama de viralizare. Atunci când intervin și factori ce cresc infectarea – membri vârstnici, copii, persoane bolnave sau în segment de risc, personal medical sau oameni expuși prin natura meseriei în familie sau din grupul de apropiați – teama se poate intensifica.
Prevenția ne poate ajuta. Teama excesivă ne poate sabota.
Felul în care reacționăm la gândul că ne putem infecta variază de la individ la individ și în funcție de factorii menționați mai sus. Unii dintre noi putem fi mai precauți și vom avea reacții firești de revoltă sau furie față de cei care pot reprezenta un potențial risc, precum aceia care nu respectă normele. Unii dintre noi putem avea un nivel mai mare de încredere și de relaxare.
Unii dintre noi putem percepe grupurile de oameni ca un factor de risc major și vom alege să le evităm. Alții pot fi mai relaxați, rămânând la fel de atenți. În cazul în care percepția de neîncredere în oameni și în autorități este crescută, putem manifesta o frică mai mare de infectare. Cu atât mai mult dacă ne situăm în segmentul de risc sau avem persoane dragi predispuse infectării sau expunerii. Astfel ne vom conforma regulilor, ceea ce este recomandat. Dar putem ajunge, chiar, să resimțim panică și chiar groază numai la gândul unei infectări.
Deși justificată, teama de a infecta familia ne poate pune în pericol
Dacă m-am contaminat, dacă lucrurile pe care pun mâna sau pe care le aduc în casa sunt contaminate?
Acestea sunt gândurile ce se repetă iar și iar atunci când teama de infectare este ridicată. Numărul mare al infectărilor, faptul că există multe informații (uneori în contradictoriu) legate de cum funcționează virusul, precum și lipsa unui vaccin și teama unui sistem medical copleșit pot accelera frica de Covid-19. Dorința de a-i proteja pe cei dragi, deși lăudabilă, poate deveni anxietate, panică și senzație apăsătoare de groază.
Oare am dezinfectat bine? Oare am suficient dezinfectant? Oare am dus mâna la nas, gură sau ochi? Oare când am ieșit am contractat virusul și acum îl pot transmite, deși sunt asimptomatic? Oare fac tot ce trebuie,? Oare e suficient ce măsuri iau așa încât să nu îmi infectez familia?
Sub presiunea acestor gânduri repetitive, emoțiile noastre și comportamentele noastre au de suferit. În încercarea de a fi precauți și de a-i proteja pe cei vulnerabili, ne putem pune sănătatea psihică și chiar fizică în pericol. Până la urmă, un grad mare de stres afectează și buna funcționare a sistemului imunitar. Un nivel crescut de anxietate crește nivelul hormonilor de stres. La rândul lor aceștia cresc hipertensiunea, afectează somnul și alimentația, atenția chiar.
Ce emoții resimțim atunci când teama de a ne infecta familia iese de sub control?
Uneori ne amăgim anxietatea cumpărând 10 sticle de dezinfectant în plus. Alteori observăm că devenim furioși, copleșiți fiind de neputința de a gestiona totul perfect. Cel mai des însă, la baza acestor comportamente sau emoții stă groaza. O frică intensă că noi și cei dragi putem fi infectați.
Atunci când intervine și o componentă socială (expunerea socială datorită locului de muncă sau), una familială (avem în grijă membri ai familiei) sau o componentă temperamentală (sacrificiul pentru ceilalți sau vinovăția că niciodată nu facem suficient de bine, de mult) groaza de a-i infecta pe cei vulnerabili crește. Presiunea interioară poate fi atât de crescută încât vom căuta, prin anumite comportamente, să o liniștim.
Comportamentele la care apelăm să liniștim groaza de a-i îmbolnăvi pe cei dragi
În funcție de trăsăturile de personalitate, de resurse, de grupul de suport și de experiența de viață, putem reacționa diferit, deși resimțim aceeași frică.
Ce soluții sănătoase avem la îndemână pentru a fi mai liniștiți
Deși neîncrederea în normele luate de autorități sau de sistemul medical poate căpăta proporții uriașe, atunci când frica de infectare ne copleșește, ne ajută să ne reamintim că personalul medical este pregătit. Și, de asemenea, că avem la îndemână instrumente de a ne proteja.
IULIA – CLAUDIA DUMITRU
© Copyright 2022 DepreHUB
Lasă un răspuns