De ce mint oamenii la psiholog?

Minciuna poate fi definită în multe moduri: proces cognitiv, comportament…păcat.

Oamenii recurg la minciună în diverse momente ale vieții lor sau în diverse momente ale…zilei. În medie, oamenii spun una sau două minciuni pe zi. Unele persoane mint de teamă că ar da de necazuri dacă ar spune adevărul; altele mint ca să îi protejeze pe cei din jur; iar alte persoane pentru că, pur și simplu, le este la îndemână.

Minciunile sunt de mai multe categorii: minciuni manipulatorii (au la bază motive egoiste), minciuni dramatice (au la bază dorința de a fi în centrul atenției), minciuni grandomane (au la bază nevoia de aprobare din partea celorlalți), minciuni evazive (pentru a evita probleme sau pentru a plasa vina pe altul), minciuni vinovate (cauzate de rușine și teama de respingere).

De ce este atât de tentantă minciuna?

Minciuna apare din primii ani de viață; rezultatele unor studii arată că cei mici apelează la minciuni, odată cu vârsta de 2 ani, pentru a testa limitele impuse și pentru a-și pune identitatea sub semnul întrebării.

Lumea în care trăim este marcată de schimbări, incertitudine și scepticism; iar acest lucru creează premisele pentru un comportament defensiv și neîncrezător. În timp, am învățat să folosim manipularea și furia pentru a ne face văzuți și auziți; ori am fost abuzați sau neglijați de-a lungul vieții, astfel încât am ajuns să credem că a avea încredere în cineva, oricât de apropiat nouă, poate fi periculos.

Când începem terapia, mergem tocmai pentru a aborda aceste traume, pentru a scăpa de povara lor. Dar relația cu terapeutul presupune încredere, și atunci ce facem în cazul în care nu am fost învățați să avem încredere în oameni? Apelăm la minciună. Mințim pentru că nu știm cum e să ai, cu adevărat, încredere în cineva.

De ce apelează clienții la minciună?
Procesul terapeutic se bazează pe o relație complexă, la care ambele părți contribuie cu timp, efort și energie. Fără o încredere solidă, oamenii intră ușor în defensivă și încep să ascundă lucruri sau să minimizeze importanța lor. Profunzimea adevărului are multe straturi care pot fi înlăturate cu răbdare, în timp.

Psihoterapeuții nu sunt avocați, meniți să caute adevărul cu orice preț și în orice moment – ci au constant în minte interesul clientului lor și ritmul acestora de a aborda problemele.

Pentru terapeuți, cel mai important aspect este să le insufle încredere clienților:  încredere în actul și cadrul terapeutic și încredere în propriile forțe. Cadrul terapeutic este construit în așa fel încât să îl facă pe client să se simtă confortabil să spună adevărul. Dar de ce nu ar spune clientul adevărul?

• nu vrea să îl dezamăgească pe terapeut. Unor clienți le este greu să spună că au făcut ceva care știu că va fi privit cu ochi dezaprobatori de către terapeut. Spre exemplu, neagă că au uitat să se ocupe de tema primită în cadrul ședinței anterioare sau le vine greu să spună “Am făcut exact opusul față de ceea ce am discutat săptămâna trecută”. În efortul lor de a-l percepe mulțumit pe psihoterapeut și din teama de a părea că nu fac suficiente progrese, apelează la minciună.
• subiectul abordat este inconfortabil. Firește, e greu să vorbești despre întâmplări dureroase, despre episoade traumatizante sau despre decizii nefericite luate în trecut. Astfel, pentru unii clienți e mai ușor să evite aceste subiecte sau să le nege existența și importanța…cel puțin până mai capătă încredere în actul terapeutic.
• se află într-o stare de negare. Uneori, adevărul este greu de acceptat, chiar și față de tine însuți. Astfel că pacienții mint despre cât timp petrec pe rețelele de socializare, de exemplu, sau neagă faptul că sunt dependenți de anumite substanțe. Minciunile pot continua până sunt ei pregătiți să fie sinceri cu ei înșiși. Alteori, pacienții, pur și simplu, nu se simt în stare să facă față stării de disconfort pe care unele subiecte le-o aduc.
• din cauza rușinii. Un studiu din anul 2015 a scos la iveală faptul că rușinea este principala cauză invocată de către respondenți (61%) – oamenilor le este greu să vorbească deschis despre situațiile care le provoacă rușine. Pentru a se proteja, mulți clienți nu deschid subiectele despre situațiile sau comportamentele care le provoacă rușine.
• din dorința de control. Unii clienți simt că dețin controlul atunci când mint. Se simt mai în siguranță atunci când ei decid ce și cât să spună în cadrul ședințelor. Simt că ei dețin puterea. În această situație, nevoia de a minți, chiar și în acest cadru, poate avea rădăcini adânci, ce merită explorate tocmai în cadrul psihoterapiei.

Să îți spui cu voce tare, săptămânal, eșecurile, neajunsurile și obstacolele, te poate afecta. Din dorința de a fi plăcuți de către psihoterapeut sau de a nu-l împovăra, clienții pot tinde să vorbească numai despre lucrurile bune pe care le-au făcut, despre întâmplările frumoase. Dar acest lucru șchiopătează actul terapeutic.

Cum pot aborda psihoterapeuții această situație?

Atunci când depistează neconcordanțe sau identifică un tipar de dialogare, psihoterapeuții pot aborda situația cu tact și blândețe. Astfel, ei pot adresa întrebări, precum:
Putem vorbi despre motivele pentru care îți este atât de greu să vorbești despre asta?
Mă întreb dacă nu îmi scapă ceva din povestea asta?
Mă întreb dacă există aspecte ale acestei povești despre care îți este greu să vorbești?

O relație sinceră și fără filtre ajută ca ședințele de terapie să aibă efect. Și, în final, acest mod de relaționare se poate externaliza și la celelalte relații din viața clientului.

În esență, terapia este relaționare. Menirea psihoterapeutului este aceea de a asculta. Cu interes și empatie. Fără să întrerupă, ci lăsându-i clientului spațiul necesar pentru ca el să se audă și să-și proceseze propria poveste. Nu în ultimul rând, un bun terapeut înțelege natura umană, în toată complexitatea sa, cu toate nuanțele sale, luminoase și întunecate.

Surse articol:

https://www.harleytherapy.co.uk/counselling/i-lied-to-my-therapist.htm

https://www.psychologytoday.com/us/blog/psychoanalysis-unplugged/201901/why-do-people-lie-their-therapists

https://pro.psychcentral.com/lying-in-therapy-when-why-and-what-to-do-about-it/

https://psychcentral.com/blog/10-common-reasons-to-lie-to-your-therapist/

https://time.com/5601327/people-lie-to-therapists/

https://www.inc.com/amy-morin/7-reasons-patients-lie-to-their-therapist-and-how-to-be-more-honest.html

CRISTINA GLOMNICU

Cristina Glomnicu este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este absolventă de studii de licență și master în cadrul Departamentului de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu. Totodată, deține certificat de competențe psihopedagogice. De-a lungul timpului a scris articole pe diverse teme, printre care educație, justiție, sănătate.