Tulburarea bipolară: câteva răspunsuri

“Când eu accelerez, lumea încetinește, iar când eu încetinesc, lumea accelerează”, este răspunsul dat de către o persoană diagnosticată cu tulburare bipolară atunci când a fost întrebată ce făcea înainte de internarea în spital.

Tulburarea bipolară este numele unui grup de tulburări care cauzează fluctuații extreme ale dispoziției și, implicit, comportamentului. Desigur, orice om trece prin schimbări de stare, de dispoziție, dar în cazul tulburării bipolare, suișurile și coborâșurile emoționale și comportamentale sunt extreme și depășesc spectrul firescului.

“Ingredientele” acestei tulburări sunt mania/hipomania (sau suișurile) și episoadele depresive (coborâșurile). Termenul “bipolar” se referă la modul în care dispoziția se schimbă între aceste extreme (“highs and lows”).

La ce ne referim când vorbim de manie sau episod maniacal?

Conform DSM 5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a V-a), un episod maniacal este o manifestare euforică excesivă, expansivă sau iritabilă pe durata întregii zile, timp de cel puțin 7 zile consecutive; totodată, această dispoziție este însoțită de niveluri de energie și activitate anormale și persistente. Ca manifestări concrete (sau simptome), cel puțin trei dintre următoarele semnale trebuie să fie prezente și sesizabile:

– stimă de sine exagerată sau grandomanie, inclusiv credințe iraționale despre propriile abilități și forță;
– lipsa nevoii de somn/insomnii;
– logoree, discurs greu de întrerupt, nevoia de a vorbi continuu;
– distragere;
– foarte multe idei și gânduri exprimate haotic, fără să aibă sens;
– agitație psihomotorie (nevoia de a face cât mai multe lucruri sau activități, cu sau fără un scop);
– implicarea în activități riscante, cu consecințe serioase pe termen lung (relații sexuale la întâmplare, jocuri de noroc, cheltuire nesăbuită a banilor și altele).

În plus, această dispoziție afectează viața socială și profesională a persoanei în cauză, uneori find nevoie de spitalizare pentru a preveni eventualele accese de auto-vătămare (atunci când sunt implicate și elemente psihotice). Foarte important de reținut este că, pentru a fi vorba despre un diagnostic de tulburare bipolară, un episod maniacal nu poate fi explicat de alte comportamente, cum ar fi ingerarea anumitor medicamente, consum de substanțe interzise sau de alte condiții medicale (cum ar fi unele probleme cu glanda tiroidă).

Hipomania, forma moderată a maniei, are aproximativ aceleași manifestări, puțin mai temperate și pe o durată de cel mult patru zile. Viața socială și profesională nu este la fel de afectată ca în cazul unui episod maniacal (specific tulburării bipolare de tip 1). Din contră, într-un episod hipomaniacal, persoana în cauză se poate simți foarte bine și foarte productivă.

Tulburarea bipolară este adesea caracterizată și de apariția a cel puțin unui episod depresiv. Un episod depresiv este caracterizat de o dispoziție depresivă, de pierderea interesului sau plăcerii, de sentimentul neputinței și deznădejdii timp de cel puțin două săptămâni. Uneori, episoadele severe de manie sau depresie includ simptome psihotice. Cele mai comune dintre acestea ar fi halucinațiile (auditive, vizuale, senzoriale) și delir (credințe puternice, dar care nu au la bază o explicație logică). De exemplu, iluzia grandomaniei (convingerea persoanei că este președintele statului sau că posedă puteri supranaturale – Dumnezeu vorbește cu ea, îi spune să salveze lumea) se poate instala într-un episod maniacal; iluzia vinovăției sau a inutilității (convingerea persoanei că este ruinată sau că este vinovată de o faptă teribilă) se poate instala într-un episod depresiv. Aceste manifestări sunt responsabile de diagnosticul greșit care se pune uneori, anume confuzia tulburării bipolare cu tulburări din spectrul schizofreniei.

Așadar, tulburarea bipolară este numele dat unui grup de tulburări. Astfel, tulburarea bipolară poate fi de mai multe tipuri: tulburarea bipolară de tip 1, tulburarea bipolară de tip 2, ciclotimie (tulburare mai rar întâlnită, mai puțin severă și debilitantă) și tulburare bipolară cu alte cauze (atunci când tulburarea este indusă de anumite droguri, afecțiuni medicale, cum ar fi sindromul Cushing, scleroza multiplă).

În continuare ne vom orienta atenția pe cele mai comune două tipuri de tulburare bipolară, și anume cea de tip 1 și cea de tip 2.

Tulburarea bipolară de tip 1 sau manie. În acest caz, este foarte important să ne uităm la durata manifestării simptomelor specifice (cel puțin 7 zile consecutive) și la severitatea simtomelor specifice – acestea trebuie să se manifeste aproape pe durata întregii zile (impulsivitate, grandomanie, stimă de sine exagerată, distragere, bogăție de idei, discurs precpitat), iar nopțile să fie marcate de insomnii. În timpul unui episod maniacal, persoana afectată poate să intre în tot felul de probleme, să își asume tot felul de riscuri, chiar să dispară timp de o săptămână, să risipească banii sau economiile, să aibă un comportament hipersexual.

Aceste comportamente trebuie să fie diferite față de comportamentul obișnuit al unei persoane și să fie ușor de detectat de către familie și prieteni. Pentru a intra în categoria tulburării bipolare de tip 1, simptomele trebuie să fie îndeajuns de severe încât să afecteze viața familială, profesională, socială și responsabilitățile pe care le are persoana. În unele cazuri, internarea în spital este singura modalitate de a scoate persoana din episodul maniacal și de a o readuce la normalitate.

Chiar și un singur episod maniacal (de durata și intensitatea menționate) este suficient pentru ca o persoană să poată fi diagnosticată cu această tulburare. De menționat faptul că persoanele cu tulburare bipolară au perioade în care sunt asimptomatice, și pot fi chiar perioade lungi de timp.

Tulburarea bipolară de tip 2 (sau hipomania) poate părea ca o formă mai temperată de tulburare bipolară de tip 1, ca manifestare, dar este un diagnostic diferit. Hipomania durează în jur de 4 zile, nu mai mult. Nu este la fel de gravă sau severă ca mania. Mai diferă de manie prin faptul că este caracterizată, mai degrabă, de episoade depresive. Astfel, riscul de a fi diagnosticată drept episod depresiv major (Major Depressive Disorder – MDD) este unul mare. Dar tulburarea bipolară de tip 2 diferă de MDD prin existența episodului/episoadelor hipomaniacale. Pentru a intra sub acest diagnostic, persoana în cauză trebuie să fie avut cel puțin un episod depresiv major și cel puțin un episod hipomaniacal. Între aceste episoade, persoana poate funcționa normal.

Diferențe esențiale între tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate borderline (BPD).

Instabilitatea dispoziției este simptomul principal care poate cauza confuzie în diagnosticare. O diferență majoră între cele două tulburări este aceea că tulburarea bipolară este foarte mult influențată de genetică, de ereditate. În timp ce BPD are, de asemenea, implicații genetice, factorii de mediu joacă un rol esențial – în mediu se găsește declanșatorul (trigger-ul) pentru manifestarea acestei tulburări.

Tulburarea de personalitate borderline implică emoții intense (de regulă negative sau cu conotații negative) și schimbări bruște ale stării emoționale. Răspunsul emoțional al persoanei cu BPD este disproporționat față de stimul. Astfel, autoreglarea emoțiilor este un aspect dificil pentru persoana cu BPD.

Tulburarea bipolară este, de asemenea, o schimbare de dispoziție, dar care se reduce, ca manifestare, la efecte maniacale (hipomaniacale) și depresive. Aceste efecte durează mai mult și nu putem identifica cu exactitate factorul declanșator. De aceea, tulburarea bipolară este, mai degrabă, o “dereglare” a sistemului nervos, creierul intră în aceste două stări extreme, sus și jos.

Tratament: ce resurse există?

Tulburarea bipolară este o tulburare cronică, pe toată viața, dar tratabilă.

Evaluarea psihiatrică este și trebuie să fie una temeinică, să colecteze informații de la pacient cu privire la istoricul simptomelor, de la familie, dar și din alte medii și din diferite momente ale unei săptămâni. Graba de a pune un diagnostic de la prima consultație poate pune o presiune care nu este în favoarea nimănui.

Pentru că această tulburare este una cronică, tratamentul este unul de lungă durată, ce vizează nu numai tratarea simptomelor, dar și prevenția lor. Cu diagnostic și intervenții corecte și personalizate, viața pacientului își va regăsi un nivel funcțional de stabilitate.

Cel mai eficient plan de tratament este acela care îmbină medicația, psihoterapia și schimbări benefice ale stilului de viață. În plus, persoanele cu acest diagnostic sunt încurajate să aibă o evidență scrisă (jurnal, carnet de notițe) a simptomelor resimțite, a datelor/momentelor din zi când acestea apar, a calității somnului, a evenimentelor de viață semnificative.

Atunci când nu este tratată, tulburarea bipolară afectează relațiile interpersonale și posibilitatea menținerii acestora. În general, medicamentele folosite în tratament sunt din categoria stabilizatoarelor de dispoziție și antidepresivelor. Cu medicamentație adecvată și potrivită persoanei, numărul și intensitatea episoadelor maniacale și depresive se poate reduce considerabil.

S-a demonstrat că serviciile de psihoterapie la care au apelat pacienții și familiile acestora au avut un efect benefic asupra stabilizării dispoziției, mai puține internări în spital și o mai bună funcționare generală. Cea mai eficientă echipă de specialiști este aceea formată din psihoterapeut și psihiatru. Psihoeducația, la fel ca un diagnostic primit corect, este o altă componentă foarte importantă din planul de tratament.

Tulburarea bipolară nu trece de la sine, nu se vindecă dacă o ignorăm. Deși este o tulburare cronică, ea poate fi ținută sub control prin intervenție de specialitate, monitorizare constantă, răbdare și înțelegere.

Surse articol:

–https://www.youtube.com/watch?v=3lox1FC4zPM&ab_channel=MedCircle

–https://www.youtube.com/watch?v=i46a9MfdCmk&ab_channel=MedCircle

–https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bipolar-disorder/symptoms-causes/syc-20355955

–https://bit.ly/3uLJQgF

–https://www.psychologytoday.com/us/conditions/bipolar-disorder

–https://www.psychiatry.org/patients-families/bipolar-disorders/what-are-bipolar-disorders

–https://www.psychologytools.com/articles/the-therapists-guide-to-recognizing-bipolar-disorder/ 

CRISTINA GLOMNICU

Cristina Glomnicu este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este absolventă de studii de licență și master în cadrul Departamentului de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu. Totodată, deține certificat de competențe psihopedagogice. De-a lungul timpului a scris articole pe diverse teme, printre care educație, justiție, sănătate.