Despre război, pe înțelesul copiilor noștri

Trăim într-o lume din ce în ce mai nesigură. Neieșiți încă din valurile succesive ale pandemiei, un nou pericol pare a se instala, din zi în zi mai periculos, însă de această dată la granițele țării: războiul din Ucraina. Dincolo de gravitatea momentului, oriunde întorci privirea, știrile despre război vin în flux continuu, impactându-ne viața din ce în ce mai puternic.

În fața acestui tumult informațional, mulți dintre noi ne turăm deja la maximum motoarele mecanismelor de coping pentru a ne păstra calmi și optimiști. Și asta pentru că expunerea la situații nemaitrăite și nemaivăzute până acum ne face pe toți mai vulnerabili și expuși din punct de vedere emoțional.

Dintre toți însă, copii sunt cei care se confruntă cu cele mai mari greutati în încercarea de a înțelege  dimensiunea și implicarea acestor evenimente pline de violență, agresivitate, suferință și moarte. Și atunci ca părinte ajungi să te întrebi pe buna dreptate: Ce este de făcut?

– Cum să explici celor mici un eveniment cu atâta încărcătură emoțională și nesiguranță, care astăzi se întămplă în mod real, în lumea lor și nu în cea a jocurilor ori a lecțiilor din cărțile de istorie?

– Când pe monitoarele calculatoarele sau pe telefon vezi în timp real copii care și-au lăsat în urmă tații și țara, jucăriile și casele, școlile și colegii, cum le explici celor mici că ei sunt în siguranță și că lumea lor nu stă să se prăbușească precum cea a copiilor din Ucraina?

Indiferent de gravitatea situației, cel mai important este să le asigurăm copiilor acel spațiu de siguranță de unde să se hrănească cu dragoste și încredere. Iată cum putem face practic acest lucru:

• Delimitându-i în timp și spațiu! Aici și acum nu este niciun pericol!

Să căutăm să le asigurăm și să le transmitem copiilor ideea de siguranță, făcând diferența între războiul din Ucraina și ceea ce se întâmplă aici și acum, unde ne desfășurăm viața în mod normal și nu suntem amenințați de niciun pericol. Este adevărat că aceste evenimente au loc, însă pe alt teritoriu, în altă țară. La fel de adevărat este că lumea funcționează după niște reguli și că există sancțiuni pentru cine nu le respectă.

• Vorbindu-le deschis și fără a evita subiectul

Să le răspundem întrebărilor și curiozităților referitoare la această situație, fără a evita subiectul sau a trece repede peste discuție în încercarea de a-i proteja. Copiii simt când devenim evitanți și asta le poate alimenta anxietatea și îngrijorarea.

• Să NU le ascundem lucruri! Oricum vor afla!

Să le spunem copiilor adevărul despe realitatea din jur, astfel imaginația lor va completa puzzel-ul cu elemente poate mult mai terifiante, generatoare de nesiguranață și teamă. A încerca să le ascundem copiilor adevărul este o cauză pierdută din start, mai ales acum, după pandemie, când cei mai mulți au fost nevoiți să facă școala online și abilitățile lor în folosirea tehnologiei au crescut considerabil, la fel și timpul petrecut în online. Ei oricum vor afla.

• Diminuând expunerea la știri și emisiuni despre război

Expunerea prelungită la toate informațiile care circulă acum la tv și în mediul online, ne destabilizează emoțional și ne defocusează și pe noi adulții de la lucrurile care ne aduc bucurie și plăcere. Cu atât mai mult pe cei mici, care ar trebui să își canalizeze energia în activități de învățare, recreere, timp de calitate petrecut cu familia etc.

Indicat ar fi să stabilim un program zilnic de consultare a știrilor despre situația din Ucraina (20 de minute dimineața și 20 de minute seara, spre exemplu), iar în restul timpului să ținem televizorul pe un alt post, să ne uităm împreună la desenele anímate preferate sau să facem alte activități.

• Păstrându-ne calmi! Copiiii preiau din emoțiile noastre!

Să fim atenți la modul în care noi înșine reacționăm la tot ce se întâmplă. Copiii copiază comportamentele noastre și mai devreme sau mai târziu vor reacționa așa cum au văzut la noi. De aceea, ca părinți, noi suntem primii care ar trebui să avem o atitudine calmă pentru a putea transmite acest lucru și copiilor.

• Asigurându-ne că dețin informațiile corecte!

În goana după audiențe și trafic, în astfel de situații, în mass-media informațiile eronate se propagă rapid, creând panică în rândul populației. De altfel, pe internet și printre copii circulă deja o mulțime de fake news despre războiul din Ucraina. Este important să ne asigurăm că ceea ce copiii știu în acest moment despre război sunt informații corecte și îndeamnându-i să verifice mereu știrile senzaționale cu noi.

• Păstrându-le rutina zilnică!

Păstrarea rutinei zilnice cu care i-am obișnuit este la fel de importantă: toaleta zilnică, mersul la școală, realizarea temelor, timpul de joacă sau petrecut cu prietenii, vizitele la rude, la bunici. Toate aceste lucruri cresc sentimentul de siguranță și scad șansele de a-i expune la informații pe care să nu le înțeleagă, dar care să-i afecteze în mod inútil.

• Mai bine prevenim, decât să tratăm

Dacă observăm că pe o perioadă mai lungă de timp comportamentul copiilor se schimbă și devin tot mai anxioși, retrași ori apatici, ar fi bine să consultăm un specialist pentru a interveni la timp și a preîntâmpina alte problema de natură emoțională.

De asemenea, útil ar fi și să facem în timp pregătiri pentru situații de criză (cutremur, incendii, orice alte situații de risc care pot fi aplícate și în cazul războiului) pentru a crea un sentiment de siguranță și control. Instaurarea panicii se face mai greu atunci când suntem pregătiți deja pentru situații și scenarii deja imagínate.

Ca o concluzie, este bine să stabilim o conexiune reală cu copiii. Îi va ajuta să verbalizeze emoțiile și îngrijorările, evitând astfel apariția complicațiilor pe mai târziu: anxietate generalizată, sindromul de stres post-traumatic, depresie etc.

GRAZIELLA DAN

Graziella Dan este licențiată în psihologie și sociologie. A absolvit formarea în terapia cognitiv comportamentală și hipnoterapie, având experiență în domeniul terapiei individuale și de cuplu, a comportamentelor dependente și anxietății. Graziella consideră că una dintre cele mai importante verigi într-o relație terapeutică este autenticitatea, care poate deschide căi nebănuite către clientul său, spre o terapie de succes.