Cum putem ajuta pe cineva drag, diagnosticat cu tulburare bipolară

Așa cum am abordat într-un articol anterior, tulburarea bipolară este numele unui grup de tulburări mintale ce cauzează fluctuații ale dispoziției și comportamentului – firește, orice persoană experimentează diverse stări, dar în tulburarea bipolară, acestea variază de la o extremă la altă extremă. Dacă în articolul anterior am răspuns la câteva întrebări legate de această tulburare și cum se manifestă, în continuare vom parcurge modalitățile prin care putem fi sprijin pentru o persoană dragă nouă, diagnosticată cu tulburare bipolară.

 

Tulburarea bipolară este o condiție marcată de trăiri intense: gândurile sunt extreme, comportamentul este extrem, somnul suferă diverse oscilații, nivelul de energie este când extrem de crescut, când extrem de scăzut. Astfel, această tulburare ajunge să afecteze toate planurile vieții unei persoane: viața personală, viața socială și profesională.

Dar este important să știm că este o tulburare tratabilă și care poate fi ținută sub control. Provocarea poate consta, mai degrabă, în a primi diagnosticul corect și, ulterior, în a primi tratament personalizat. De aceea, educarea despre această tulburare joacă un rol esențial.

 

“Bipolar” se referă tocmai la modul în care dispoziția unei persoane cu tulburare bipolară se schimbă în aceste extreme (“highs and lows”). Printre simptomele grave ce caracterizează această tulburare se numără comportamente violente, tentative de suicid, cheltuieli impulsive, iritabilitate, retragere socială și alte manifestări. Iar aceste simptome afectează nu doar persoana în cauză, ci și pe cei apropiați ai săi. Spre exemplu, în timpul unui episod maniacal, atât persoana, cât și cei apropiați, ajung să resimtă efectele impulsivității și deciziilor iresponsabile ce caracterizează acest episod. Iar odată ce episodul maniacal (sau hipomaniacal, forma moderată a maniei) trece, persoana afectată se poate baza pe cei din jurul său pentru a o ajuta să se confrunte cu urmările. În același timp, dacă vorbim despre un episod depresiv, din nou, persoana afectată are nevoie de sprijin pentru a putea să-și realizeze rutina zilnică și pentru a găsi motivația necesară.

 

De altfel, sunt din ce în ce mai multe dovezi care atestă atestă faptul că implicarea familiei, a persoanelor dragi în tratamentul persoanei cu tulburare bipolară are un beneficiu major.

Așadar, cum să devenim un sistem de suport pentru o persoană dragă, diagnosticată cu tulburare bipolară:

  1. Prin psihoeducație/informare – pentru a ști cum să ajutăm, este indicat să știm la ce să ne uităm, la ce să fim atenți. Să știm care sunt simptomele și semnele premergătoare unui episod maniacal/hipomaniacal/depresiv pentru a ști cu ce tip de ajutor să intervenim. Astfel, prima formă de ajutor pe care o putem acorda este să ne informăm ce este această tulburare și ce nu este, deopotrivă, deoarece sunt multe prejudecăți și mituri în jurul tulburării bipolare.
  2. Să punem întrebări, să vorbim despre această tulburare – este indicat să nu ne comportăm de parcă acest diagnostic nu există. Mai mult, prin a pune întrebări, transmitem semnalul că ne pasă cu adevărat și vrem să știm mai multe despre experiența personală a persoanei dragi cu această tulburare.
  3. Îi arătăm că suntem de partea sa – un diagnostic de tulburare bipolară poate cântări greu pentru persoana respectivă; pot exista momente când se poate simți judecată sau neînțeleasă. De aceea, este important să îi arătăm că suntem acolo în toate momentele sale și, nu în ultimul rând, faptul că ea este mult mai mult decât un diagnostic.
  4. O ajutăm să reducă nivelul de stres din viața sa – asta deoarece stresul poate amplifica simptomele resimțite. Astfel, îi putem oferi ajutor în activitățile de zi cu zi sau cu alte lucruri mărunte, dar care au un efect benefic asupra psihicului său.
  5. O ajutăm să continue tratamentul – tratamentul medicamentos (stabilizatori de dispoziție, antidepresive, antipsihotice atipice) este esențial și, adesea, este pe toată viața. De asemenea, în monitorizarea tulburării bipolare sunt foarte importante controalele periodice la psihiatru (pentru a discuta despre posibilele efecte secundare ale tratamentului) și discuțiile cu un psihoterapeut. Vor fi momente când persoana dragă se va simți copleșită sau de parcă nimic nu are sens și va refuza tratamentul – în aceste momente, intervenția familiei, prietenilor este foarte importantă pentru a o ajuta să nu renunțe la planul de tratament. Pe de altă parte, sunt persoane care declară că în episoadele hipomaniacale se simt creative și foarte bine, acesta fiind un alt motiv pentru care ajung să refuze tratamentul. Dar tratamentul este esențial!
  6. Facem împreună un plan de urgență – din păcate, episoadele extreme care caracterizează tulburarea bipolară ne pot face martorii unor episoade distructive (gesturi impulsive sau chiar periculoase ori tentative de suicid). Spre exemplu, în cazul unui episod maniacal, caracterizat de impulsivitate extremă, poate fi nevoie să intervenim prin a-i lua persoanei cardurile de credit sau cheile de la mașină pentru a o împiedica să-și facă rău. De aceea, în momentele neutre, este important să fim proactivi și să concepem împreună un plan de urgență, pentru a ști cine, cum ajută, pe cine sunăm, care sunt spitalele/centrele din apropiere.

Rolul familiei
Atitudinea familiei față de persoana cu un astfel de diagnostic și interacțiunea cu aceasta pot ameliora sau înrăutăți viața cu o asemenea tulburare. Este cert, nu numai persoana direct afectată suferă, ci și familia sa, prin a fi martora episoadelor extreme sau prin faptul că și ea suportă consecințele acțiunilor impulsive. Fiecare recidivă generează stres în cadrul familiei, necesitând, astfel, strategii de adaptare și gestionare a acestor episoade. De aceea, informarea, un plan de tratament și un plan de intervenție sunt necesare pentru a menține un echilibru în cadrul familiei.

 

Cuvânt de încheiere

Încrederea este deosebit de importantă atunci când încercăm să motivăm o persoană cu tulburare bipolară să caute ajutorul de care are nevoie și atunci când vrem să o ajutăm să continue tratamentul. La fel și compasiunea față de persoana dragă: este important să înțelegem că manifestările impulsive, ostile și nesăbuite sunt însăși simptomele bolii.

Sunt, așadar, mai multe modalități prin care putem fi sprijin pentru cineva drag diagnosticat cu tulburare bipolară. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să fim și noi bine, din punct de vedere fizic, mintal și emoțional. Sau să ne dăm seama când avem nevoie de o pauză de la situație, nu de la persoană în sine. Echilibrul propriu este deosebit de important atunci când vrem să ajutăm pe altcineva, iar o modalitate proprie de gestionare a stresului este esențială atunci când ajutăm pe cineva să facă față stresului din propria viață.

 

Surse articol:

https://www.therecoveryvillage.com/mental-health/bipolar-disorder/related/how-to-help-a-friend-with-bipolar/

https://www.psychiatrictimes.com/view/making-treatment-bipolar-disorder-family-affair

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S027273581530057X

https://www.apa.org/monitor/2016/07-08/bipolar-support

https://www.verywellmind.com/how-to-help-loved-one-with-bipolar-disorder-5113480

https://www.webmd.com/bipolar-disorder/guide/helping-loved-one-with-bipolar

https://www.healthline.com/health/bipolar-disorder/caregiver-support

https://www.helpguide.org/articles/bipolar-disorder/helping-someone-with-bipolar-disorder.htm

https://www.psychologytools.com/articles/the-therapists-guide-to-recognizing-bipolar-disorder/

 


CRISTINA GLOMNICU
Cristina Glomnicu este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este absolventă de studii de licență și master în cadrul Departamentului de Jurnalism, Relații Publice, Sociologie și Psihologie, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu. Totodată, deține certificat de competențe psihopedagogice. De-a lungul timpului a scris articole pe diverse teme, printre care educație, justiție, sănătate.

One Comment

  • Carmen spune:

    Mulțumesc pentru sugestiile date. Sora mea suferă de acesta tulburare și nu este ușor nici pentru ea, nici pentru noi. E dificil pentru ea sa își accepte boala și respectiv tratamentul medicamentos. Cu toate discuțiile purtate, are momente când înțelege și își ia tratamentul, după care, chiar la o zi distanta, devine violenta verbal și refuza sa îl mai ia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *