Nutriție

Există o legătură mult mai puternică decât te-ai fi gândit vreodată între ceea ce mănânci și starea ta emoțională. Alimentele pe care le consumi preponderent și modul în care te hrănești pot fi atât factori favorizanți declanșării și menținerii depresiei, cât și consecințe ale confruntării cu depresia.

Mai simplu spus, depresia stă la baza bolilor de alimentație care, la rândul lor, creează depresie. Astfel, o depresie sau anxietate netratată la timp, va putea ușor escalada de la lipsa poftei de mâncare sau apetit crescut la dezechilibre alimentare precum bulimia sau anorexia. În aceeași măsură, tulburările alimentare pot duce la depresie întrucât persoana afectată trăiește cu un sentimente acut de inutilitate, cu senzația că nu este suficient de bună, că viața este lipsită de speranță, că nu merită să fie fericită, ajungând chiar să experimenteze inclusiv dorința de moarte.

În oricare dintre cele două variante te-ai afla, posibil să fi simțit deja presiunea unui cerc vicios din care nu vezi cale de ieșire. Cu o abordare precoce la 360 de grade, tulburările de comportament alimentar pot fi tratabile și cercul vicios poate fi astfel rupt.

Latura nutrițională însă este numai o componentă a tratamentului și ea rămâne de eficiență temporară, dacă boala nu este abordată pe toate planurile. Tocmai de aceea tratamentul  trebuie să fie complex, el necesitând atât consiliere psihologică și management medicamentos, cât și consiliere nutrițională.

Găsirea unui tratament adecvat care să vizeze atât depresia, cât și tulburarea de comportament alimentar boala de alimentație, este dificil nu numai pentru psihoterapeut. De aceea, în ruperea acestui cerc vicios, întotdeauna va fi nevoie de o muncă în echipă între psihoterapeut, medic nutriționist și chiar psihiatru.

La depreHUB, poți accesa un program de tratament individualizat și bazat pe colaborarea tuturor acestor specialiști, astfel încât recuperarea ta să fie cât mai rapidă, iar șansele de recidivă cât mai mici.

În cadrul programului, fiecare specialist are un rol bine definit:

  • evaluează și monitorizează simptomele și comportamentele alimentare
  • descifrează împreună cu tine corelațiile dintre comportamentele alimentare și tiparele cognitive și emoționale
  • te ajută să îți accepți problema și să te implici în rezolvarea acesteia, oferind consiliere chiar și familiei dacă este cazul
  • îți corectează cognițiile eronate, atitudinile și sentimentele legate de tulburarea de comportament alimentar
  • abordează celelalte condiții psihice, cum ar fi tulburările afective , stima de sine scăzută și comportamentele sociale
  • te ghidează în dobândirea echilibrului alimentar și emoțional, menținerea rezultatelor și prevenirea recăderii

Psihoterapeutul

Medicul nutriționist

  • îți evaluează starea generală de sănătate
  • te ghidează în procesul de revenire la o greutate în afara zonei de risc
  • tratează complicațiile fizice
  • te învață principiile unei alimentații corecte și sănătoase, în concordanță cu stilul și ritmul tău de viață
  • evaluează starea psihică
  • prescrie tratamentul medicamentos

Psihiatrul (dacă este cazul)

Tulburările de comportament alimentar

Tulburările de comportament alimentar reprezintă dereglări persistente ale alimentării sau comportamentelor alimentare, care afectează sănătatea fizică și psihică, precum și viața socială și profesională.

Tulburările de alimentație pot implica comportamente extreme, precum dietele drastice sau mâncatul pe ascuns, eliminarea mâncării prin vomă după fiecare masă sau număratul obsesiv al caloriilor. Astfel de afecțiuni sunt însă mai complicate, mai profunde și depășesc nivelul unui regim alimentar nesănătos. Ele au de multe ori la bază o imagine de sine distorsionată, atitudini auto-critice în ceea ce privește propria greutate.

  • Pica (ingestia repetată de substanțe necomestibile, precum pământ, lut, nisip, vopsea, materii fecale, hârtie, obiecte din metal)
  • Tulburarea de ruminație (regurgitarea mâncării în mod repetat; alimentele regurgitate pot fi mestecate din nou, reînghițite sau scuipate afară)
  • Tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv (evitarea anumitor alimente care prezintă unele caracteristici, cum ar fi o anumită culoare etc.)
  • Anorexia nervoasă (reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare.)
  • Bulimia nervoasă (hrănire în exces, recurentă, urmată de un comportament compensatoriu precum vomare auto-provocată, post, folosirea unor laxative, clisme, diuretice)
  • Tulburarea de alimentație compulsivă (episoade repetate în care persoana mănâncă necontrolat și compulsiv, urmate și de sentimente de rușine extremă și de anxietate; un episod de mâncat compulsiv este caracterizat de faptul că persoana mănâncă niște cantități de alimente mai mari decât cele considerate normale, într-o perioadă relativ scurtă de timp)

Principalele tulburări de comportament alimentar

Există mai multe tipuri de factori de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de comportament alimentar:

Factori biologici

 

Tipurile de temperament determinate genetic (expl. tipul obsesiv – compulsiv este mult mai vulnerabil la dezvoltarea unor tulburări de alimentație). De asemenea, existența nivelelor crescute ale unor substanțe secretate în creier pot predispune la anxietate, perfecționism, gânduri și comportamente obsesiv – compulsive.

Factorii psihologici

 

Oamenii cu tulburări de alimentație tind să fie perfecționiști. Ei au așteptări nerealiste de la propria persoană și de la cei din jur. În ciuda realizărilor personale, ei se simt permanent vinovați și lipsiți de valoare. Aceste persoane văd lucrurile numai la extreme, doar în alb și negru.

Factorii familiali

 

Unele dintre persoanele anorexice provin din familii care le-au sufocat cu grijă excesivă, în timp ce alții s-au simțit în copilărie abandonați, neînțeleși și singuri. Părinții care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie în acest fel la instalarea tulburărilor. Astfel de părinți sunt uneori incapabili de o apropiere emoțională față de copiii lor, pe care îi critică excesiv sau, din contră, îi protejează excesiv ori au așteptări prea mari de la aceștia. Copiii ajung treptat să își ascundă îndoielile, temerile și imperfecțiunile.

Factorii sociali

 

Revistele, televiziunea și filmele sunt mijloace mass-media care ne inundă cu mesaje despre “avantajele faptului de a fi slab”. Mesajul este repetat în diverse forme în mod direct și indirect. Contrastul apare evident: oamenii care nu au fost binecuvântați de natură cu frumusețe sau nu reușesc să fie la fel de slabi ca actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt definiți ca inferiori.