Există o legătură mult mai puternică decât te-ai fi gândit vreodată între ceea ce mănânci și starea ta emoțională. Alimentele pe care le consumi preponderent și modul în care te hrănești pot fi atât factori favorizanți declanșării și menținerii depresiei, cât și consecințe ale confruntării cu depresia.

Mai simplu spus, depresia stă la baza bolilor de alimentație care, la rândul lor, creează depresie. Astfel, o depresie sau anxietate netratată la timp, va putea ușor escalada de la lipsa poftei de mâncare sau apetit crescut la dezechilibre alimentare precum bulimia sau anorexia. În aceeași măsură, tulburările alimentare pot duce la depresie întrucât persoana afectată trăiește cu un sentiment acut de inutilitate, cu senzația că nu este suficient de bună, că viața este lipsită de speranță, că nu merită să fie fericită, ajungând chiar să experimenteze inclusiv dorința de moarte.

În oricare dintre cele două variante te-ai afla, posibil să fi simțit deja presiunea unui cerc vicios din care nu vezi cale de ieșire. Cu o abordare precoce la 360 de grade, tulburările de comportament alimentar pot fi tratabile și cercul vicios poate fi astfel rupt.

Latura nutrițională însă este numai o componentă a tratamentului și ea rămâne de eficiență temporară, dacă boala nu este abordată pe toate planurile. Tocmai de aceea tratamentul trebuie să fie complex, el necesitând atât consiliere psihologică și management medicamentos, cât și consiliere nutrițională.

Găsirea unui tratament adecvat care să vizeze atât depresia, cât și tulburarea de comportament alimentar, este dificil nu numai pentru psihoterapeut. De aceea, în ruperea acestui cerc vicios, întotdeauna va fi nevoie de o muncă în echipă între psihoterapeut, medic nutriționist și chiar psihiatru.

Tratament integrat

Echipa multidisciplinară de specialiști

 

La DepreHUB, poți accesa un program de tratament individualizat și bazat pe colaborarea tuturor acestor specialiști, astfel încât recuperarea ta să fie cât mai rapidă, iar șansele de recidivă cât mai mici.
În cadrul programului, fiecare specialist are un rol bine definit:

Psihoterapeutul

Rol și intervenție

  • Evaluează și monitorizează simptomele și comportamentele alimentare
  • Descifrează împreună cu tine corelațiile dintre comportamentele alimentare și tiparele cognitive și emoționale
  • Te ajută să îți accepți problema și să te implici în rezolvarea acesteia, oferind consiliere chiar și familiei dacă este cazul
  • Îți corectează cognițiile eronate, atitudinile și sentimentele legate de tulburarea de comportament alimentar
  • Abordează celelalte condiții psihice, cum ar fi tulburările afective, stima de sine scăzută și comportamentele sociale
  • Te ghidează în dobândirea echilibrului alimentar și emoțional, menținerea rezultatelor și prevenirea recăderii

Medicul nutriționist

Evaluare și consiliere alimentară

  • Îți evaluează starea generală de sănătate
  • Te ghidează în procesul de revenire la o greutate în afara zonei de risc
  • Tratează complicațiile fizice
  • Te învață principiile unei alimentații corecte și sănătoase, în concordanță cu stilul și ritmul tău de viață

Psihiatrul

(dacă este cazul)

Diagnostic și tratament medicamentos

  • Evaluează starea psihică
  • Prescrie tratamentul medicamentos

Tulburările de comportament alimentar

Tulburările de comportament alimentar reprezintă dereglări persistente ale alimentării sau comportamentelor alimentare, care afectează sănătatea fizică și psihică, precum și viața socială și profesională.

Aceste tulburări pot implica comportamente extreme, precum dietele drastice sau mâncatul pe ascuns, eliminarea mâncării prin vomă după fiecare masă sau număratul obsesiv al caloriilor. Astfel de afecțiuni sunt însă mai complicate, mai profunde și depășesc nivelul unui regim alimentar nesănătos. Ele au de multe ori la bază o imagine de sine distorsionată și atitudini auto-critice legate de propria greutate.

Principalele tulburări

Clasificare DSM-5

  • Pica (ingestia repetată de substanțe necomestibile, precum pământ, lut, nisip, vopsea, materii fecale, hârtie, obiecte din metal)
  • Tulburarea de ruminație (regurgitarea mâncării în mod repetat; alimentele regurgitate pot fi mestecate din nou, reînghițite sau scuipate afară)
  • Tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv (evitarea anumitor alimente care prezintă anumite caracteristici, cum ar fi o culoare sau textură anume)
  • Anorexia nervoasă (reducere anormală a greutății corpului și deformare a imaginii corporale, însoțită de o teamă persistentă de îngrășare)
  • Bulimia nervoasă (hrănire excesivă urmată de comportamente compensatorii, precum vomă auto-provocată, post, laxative, clisme sau diuretice)
  • Tulburarea de alimentație compulsivă (episoade repetate în care persoana mănâncă necontrolat și compulsiv, urmate de sentimente de rușine și anxietate puternică)

Există mai multe tipuri de factori de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de comportament alimentar:

Factori biologici
Predispoziții și mecanisme

Tipurile de temperament determinate genetic (de exemplu, tipul obsesiv–compulsiv este mult mai vulnerabil la dezvoltarea unor tulburări de alimentație). De asemenea, existența nivelelor crescute ale unor substanțe secretate în creier pot predispune la anxietate, perfecționism, gânduri și comportamente obsesiv–compulsive.

Factori psihologici
Atitudini și cogniții

Persoanele cu tulburări de alimentație tind să fie perfecționiste. Ele au așteptări nerealiste de la sine și de la ceilalți. În ciuda realizărilor, se simt permanent vinovate și lipsite de valoare. Aceste persoane percep lumea în termeni absoluți, doar „alb” și „negru”.

Factori familiali
Mediu de origine și relații

Unele persoane anorexice provin din familii care le-au sufocat cu grijă excesivă, în timp ce altele s-au simțit abandonate, neînțelese și singure. Părinții care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie astfel la instalarea tulburărilor. Critica excesivă, supraprotecția sau așteptările prea mari pot determina dezvoltarea rușinii, anxietății și a autoexigenței patologice.

Factori sociali
Influențe culturale și media

Mass-media, rețelele sociale, revistele și filmele promovează constant idealul „subțirimii” ca sinonim al succesului. Contrastul devine evident: persoanele care nu se încadrează în aceste standarde se pot percepe ca inferioare, ducând la scăderea stimei de sine și distorsiuni de imagine corporală.