Anxietatea poate fi de mai multe tipuri, iar o persoană poate suferi de unul sau mai multe tipuri de anxietate.

Tulburările de anxietate sunt rezultatul complex al unei combinații de factori:

Factori genetici. Tendinţa de a dezvolta anxietate generalizată poate fi transmisă în familie. Se consideră că aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%.

Biochimia creierului. Anxietatea generalizată a fost asociată cu dezechilibre ale unor neurotransmiţători. Neurotransmiţătorii sunt mesageri chimici care ajută la transmiterea informaţiei între celulele creierului. Atunci când cantitatea de neurotransmiţători (ex. noradrenalină,serotonină) nu este bine echilibrată, mesajele nu pot fi transmise în mod corespunzător şi pot apărea reacţiile specifice anxietăţii.

Factori de mediu. Evenimentele traumatice şi/sau stresante cum ar fi abuzuri, moartea cuiva apropiat, divorţ, boală fizică gravă, schimbarea şcolii sau a locului de muncă, pot duce la apariţia anxietăţii generalizate. De asemenea, anxietatea generalizată se poate agrava în perioadele de stres.

Consumul de substanţe adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot şi ele înrăutăţi starea de anxietate.

Principalele două forme de tratament pentru anxietatea generalizată sunt medicaţia şi psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.

Medicația

Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru reducerea simptomelor anxietăţii generalizate:

Psihoterapia

Prin consilierea psihologică se dorește schimbarea tiparelor gândirii astfel încât anxietatea să nu mai reprezinte un pericol.

Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de psihoterapie pentru anxietatea generalizată. Această terapie implică două componente principale:

Terapia cognitiv-comportamentală pleacă de la premisa că sunt gândurile noastre — nu evenimentele externe — cele care afectează modul în care ne simţim. Cu alte cuvinte, nu situaţia în care suntem determină modul în care ne simţim, ci percepţia noastră asupra situaţiei. De exemplu, o simplă invitaţie la o petrecere nu va declanşa anxietatea propriu-zisă, însă modul de a percepe respectiva invitaţie, cu siguranţă, poate da naştere simptomelor anxioase.

Psihoterapia poate presupune și terapie prin expunere, adică prin încurajarea pacientului să se expună la factorii declanșatori ai anxietății, astfel încât să se obișnuiască cu ei și să își recapete încrederea în forțele proprii.

O tânără aflată în poziție managerială, într-o corporație de unde a pornit de jos (ca junior), cu o puternică nevoie de validare și recunoaștere, cu un program destul de dur de muncă, trece printr-o tulburare de anxietate generalizată, apărută pe fondul unei oboseli cronice și al unui episod de burnout, care degenerează mai târziu în atacuri de panică și comportamente depresive.

În contextul unei crize financiare și, mai apoi, organizaționale a companiei unde lucrează, tinerei i se impune un target foarte greu de atins și responsabilitatea coordonării unei echipe care, în asemenea condiții, alege în mare parte să părăsească jobul.

Presiunea foarte mare la care este supusă îi provoacă acesteia o depresie care are ca prefond elemente din copilărie (responsabilitatea de a-și îngriji părinții și de a menține echilibrul familiei) pe care acum le-a transferat în companie: își asumă vina pentru decizii sau acțiuni care se dovedesc a fi ineficiente și greșite (asumarea plecării unor angajați din companie ca eșec personal).

Pe măsură ce tânăra depune din ce în ce mai multe eforturi pentru a face față situației din companie, începe să-și saboteze toate celelalte arii ale vieții: lucrând până târziu, își neglijează viața de cuplu și activitățile sociale menite să o destreseze și să îi redea puțină plăcere și echilibru.

Întrucât compania se află într-un proces continuu de prăbușire, eforturile ei devin ineficiente. Tânăra își asumă însă tot mai mult responsabilitatea pentru această situație, începând astfel să sufere de tulburări de somn, tulburări digestive, oboseală cronică, lipsa apetitului, dezechilibru sexual — toate simptome ale depresiei.

Chiar și în aceste condiții, tânăra nu se oprește până în momentul în care încep să apară atacurile de panică. Acestea se declanșează întotdeauna duminica seara sau luni dimineața, când trebuie să meargă la serviciu. Întreg parcursul drumului până la job devine pentru tânără un adevărat catharsis: abia poate să facă față drumului, ajunge epuizată la serviciu, cu deficit de respirație, palpitații, transpirații și amețeli.

În acest condiții, tânăra intră în concediu medical și merge să își facă o serie de investigații medicale. Analizele nu indică nicio problemă fiziologică, se identifică însă acest mod de reacție a organismului ei la expunerea stimulului stresor – jobul.

Anxietatea dată de probabila criză financiară (ce s-ar întâmpla dacă și-ar schimba jobul), inflexibilitatea ei de a gândi în alternative (că este competentă și și-ar putea găsi un alt job) și neînceperea unui demers în acest sens au ținut-o în același pattern pentru mult prea mult timp. A apărut astfel starea de anxietate, devenită generalizată pe măsură ce tânăra acumula tot mai multe temeri, de la anxietatea de succes, până la anxietatea de afiliație (ea aparține unui grup unde nu poate nici să rămână, dar pe care nu poate nici să-l părăsească, se simte responsabilă pentru situația companiei și pentru plecarea colegilor).