Anxietatea
Semnele şi simptomele anxietăţii generalizate pot varia în combinaţie şi severitate.
- tremor
- tresăriri
- roșeață sau paloare
- palpitații
- transpirații
- mâini reci
- diaree
- uscăciunea gurii
- urinat frecvent
- amorțeli
- dificultăți la înghițire
- tresăriri musculare
- dureri lombare
- dureri de cap
- tensiune musculară
- respirație dificilă
- hiperventilație (accelerarea frecvenței respiratorii)
- oboseală
- senzație de frică
- gânduri repetitive, constante care produc îngrijorare
- dificultăți de concentrare
- hipervigilență
- insomnie
- scăderea dorinței sexuale
- senzație de “nod în gât”,
- senzație de “fluturi în stomac”
Anxietatea poate fi de mai multe tipuri, iar o persoană poate suferi de unul sau mai multe tipuri de anxietate.
Este caracterizată de grijă excesivă, nefondată și necontrolată pentru evenimente și activități viitoare, fie ele chiar și activități de rutină. Grijile persistente au proporții mari și pot provoca stări de rău, atât la nivel psihic, cât și fizic. Adesea, anxietatea generalizată este acompaniată de una sau mai multe tulburări de anxietate sau chiar de depresie.
Este o anxietate care rezultă în urma unei traume majore precum moartea cuiva drag, un accident de mașină, un incident violent, o agresiune sexuală, experiențe pe câmpul de luptă – în cazul veteranilor de război. PTSD aduce cu sine „flashback-urile” (retrăirea evenimentului traumatizant sau a anumitor părţi ale acestuia), ceea ce o face să devină o tulburare extrem de dificil de tratat, ca urmare a faptului că practic continuă să se manifeste chiar şi la ani de zile după încheierea situaţiei traumatice.
Implică experimentarea unor simptome subite de panică, care apar în mod aparent fără să fie declanșate de un anumit factor și care generează o frică paralizantă. Aceste atacuri pot duce la tremurături, confuzie, ameţeli, greţuri şi dificultăţi de respiraţie. Atacurile de panică au tendinţa să apară şi să se dezvolte rapid. În timpul unui atac de panică individul poate avea impresia că suferă un atac de cord din cauza palpitațiilor, durerii în piept și senzației de sufocare. Dupa ce un atac de panică se încheie, rămâne teama permanentă că acesta va reveni. De multe ori, individul care suferă de atacuri de panică, va avita situațiile despre care crede că îi declanșează atacul de panică.
Este caracterizată printr-o teamă excesivă care apare în locurile sau situațiile din care individul consideră că poate evada cu greutate dacă apar simptomele unui atac de panică sau alte simptome specifice anxietății. Un semn al agorafobiei poate fi chiar și anticiparea evadării din asemenea locuri. Agorafobia poate fi declanșată de locurile mari și aglomerate precum piețele sau mall-urile, dar și de spațiile închise precum mijloacele de transport în comun. Și așteptatul la coadă sau statul pe scaunul dentistului poate declanșa simptome specifice agorafobiei. Această tulburare poate determina oamenii să evite situaţiile publice şi contactul uman până la punctul în care viaţa de zi cu zi devine extrem de dificil de suportat.
Sunt caracterizate de o teamă intensă și irațională față de un obiect sau o situație (animale, insecte, situații de viață, obiecte etc.). Aceste tulburări pot face individul să evite situațiile obișnuite precum mersul cu avionul sau statul pe balcon la un etaj superior din cauza fricii de înălțime.
Este caracterizată de gânduri obsesive și repetitive, care declanșează un comportament compusiv. Un exemplu comun de tulburare obsesiv-compulsivă este cel al persoanelor obsedate de gândul că intră în contact cu microbi și ajung să se spele pe mâini în mod compulsiv, până când își fac răni. Persoanele care suferă de OCD constată de cele mai multe ori faptul că majoritatea constrângerilor lor sunt nerezonabile sau iraţionale, dar servesc la ameliorarea anxietăţii. Persoanele cu OCD pot curăţa obsesiv obiecte; se pot spăla în mod exagerat pe mâini sau verifică în mod constant încuietori sau dispozitive de întrerupere a luminii.
Tulburările de anxietate sunt rezultatul complex al unei combinații de factori:
Factori genetici. Tendinţa de a dezvolta anxietate generalizată poate fi transmisă în familie. Se consideră că aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%.
Biochimia creierului. Anxietatea generalizată a fost asociată cu dezechilibre ale unor neurotransmiţători. Neurotransmiţătorii sunt mesageri chimici care ajută la transmiterea informaţiei între celulele creierului. Atunci când cantitatea de neurotransmiţători (ex. noradrenalină, serotonină) nu este bine echilibrată, mesajele nu pot fi transmise în mod corespunzător şi pot apărea reacţiile specifice anxietăţii.
Factori de mediu. Evenimentele traumatice şi/sau stresante cum ar fi abuzuri, moartea cuiva apropiat, divorţ, boală fizică gravă, schimbarea şcolii sau a locului de muncă, pot duce la apariţia anxietăţii generalizate. De asemenea anxietatea generalizată se poate agrava în perioadele de stres.
Consumul de substanţe adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot şi ele înrăutăţi starea de anxietate.
Procesul de evaluare şi stabilire a diagnosticului este unul complex şi poate fi realizat doar de către un specialist (psiholog clinician sau psihiatru).
Pentru diagnosticarea anxietății acesta va folosi o serie de teste specifice, precum cele pentru diagnosticarea anxietății generalizate, pentru atacurile de panică, pentru fobia socială, dar și pentru tulburarea obsesiv-compulsivă etc.
Diagnosticul de anxietate este pus conform unuia dintre cele două sisteme de diagnostic:
Principalele două forme de tratament pentru anxietatea generalizată sunt medicaţia şi psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.
Medicația
Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru reducerea simptomelor anxietăţii generalizate:
Benzodiazepinele sunt sedative care au avantajul de a reduce anxietatea foarte rapid, în aproximativ 30-90 minute. Dezavantajul este că luate mai mult de câteva săptămâni, crează dependenţă. Tocmai de aceea ele sunt prescrise doar pentru perioade scurte de timp, pentru a trece mai uşor peste anumite probleme dificile.
Cele mai cunoscute tipuri sunt alprazolam (Xanax), diazepam, bromazepam (Lexotanil), medazepam (Rudotel) şi clordiazepoxid (Napoton).
Dintre posibilele efecte secundare ale acestui tip de medicamente enumerăm oboseala, somnolenţa, ameţeala, ataxie, cefalee, probleme de vedere, insomnie, tremor, modificări de greutate, tulburări de memorie/amnezie, tulburări de coordonare, slăbiciune musculară, modificări ale libidoului, neregularităţi ale ciclului menstrual, incontinenţă, retenţie de urină si afectarea funcţiei hepatice.
De evitat asocierea cu alcool, barbiturice, narcotice, alte deprimante centrale, antiepileptice, IMAO şi fenotiazine şi întreruperea bruscă a tratamentului (administrarea trebuie redusă treptat).
Buspirona hidroclorică (Buspar, Stresigal, Spitomin) este un nou anxiolitic care nu este corelat chimic sau farmaceutic cu benzodiazepinele sau alţi agenţi psihotropici cunoscuţi. Spre deosebire de benzodiazepine şi alţi agenţi anxiolitici, buspirona ameliorează anxietatea fără a produce efecte sedative, relaxare musculară, sau fără a compromite acuitatea mentală. Chiar dacă durează puţin mai mult (câteva săptămâni) până să aibă efect asupra anxietăţii, acest medicament are avantajul de a nu crea dependenţă.
Cu toate că indicaţia principală a antidepresivelor este tratamentul depresiei, aceste substanţe şi-au dovedit utilitatea şi în tratarea tulburărilor de anxietate, inclusiv anxietatea generalizată.
Există mai multe tipuri de antidepresive, dintre acestea cele mai indicate fiind antidepresivele tetraciclice şi Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – Fluoxetina (Prozac), Fluvoxamina (Fevarin), Sertralina (Zoloft), Paroxetina (Seroxat), Citalopram (Cipramil), Escitalopram (Cipralex).
Psihoterapia
Prin consilierea psihologică se dorește schimbarea tiparelor gândirii astfel încât anxietatea să nu mai reprezinte un pericol.
Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de psihoterapie pentru anxietatea generalizată. Această terapie implică două componente principale:
Terapia cognitiv- comportamentală pleacă de la premisa că sunt gândurile noastre – nu evenimentele externe – cele care afectează modul în care ne simţim. Cu alte cuvinte, nu situaţia în care suntem determină modul în care ne simţim, ci percepţia noastră asupra situaţiei. De exemplu, o simplă invitaţie la o petrecere nu va declanşa anexietatea propriu-zisă, însă modul de a percepe respectiva invitaţie, cu siguranţa poate da naştere simptomelor anxioase.
Psihoterapia poate presupune și terapie prin expunere, adică prin încurajarea pacientului să se expună la factorii declanșatori ai anxietății, astfel încât să se obișnuiască cu ei și să își recapete încrederea în forțele proprii.
O tânâră aflată în poziție managerială, într-o corporație de unde a luat-o de jos (ca junior), cu o puternică nevoie de validare și recunoaștere, cu un program destul de dur de muncă, trece printr-o tulburare de anxietate generalizată, apărută pe fondul unei oboseli cronice și al unui episod de burnout, care degenerează mai târziu în atacuri de panică și comportamente depresive.
În contextul unei crize financiare și, mai apoi, organizaționale a companiei unde lucrează, tinerei i se impune un target foarte greu de atins și responsabilitatea coordonării unei echipe care, în asemenea condiții, alege în mare parte să părăseasca job-ul.
Presiunea foarte mare la care este supusă îi provoacă acesteia o depresie care are ca prefond elemente din copilărie (responsabilitatea de a-și îngriji părinții și de a menține echilibrul familiei) pe care acum le-a transferat în companie: își asumă vina pentru decizii sau acțiuni care se dovedesc a fi ineficiente și greșite (asumarea plecării unor angajați din companie ca eșec personal).
Pe măsură ce tânăra depune din ce în ce mai multe eforturi pentru a face față situației din companie, începe să-și saboteze toate celelalte arii ale vieții: lucrând pănă tărziu își neglijează viața de cuplu și activitățile sociale menite să o destreseze și să îi redea puțină placere și echilibru.
Întrucât compania se află într-un proces continuu de prăbușire , eforturile ei devin ineficiente. Tânăra își asumă însă tot mai mult responsabilitatea pentru această situație, începând astfel să sufere de tulburări de somn, tulburări digestive, oboseală cronică, lipsa apetitului, dezechilibru sexual, toate simptome ale depresiei.
Chiar și în aceste condiții, tânăra nu se oprește până în momentul în care încep să apară atacurile de panică. Acestea se declanșează întotdeauna duminica seara sau luni dimineața când trebuie să meargă la serviciu. Întreg parcursul drumului până la job devine pentru tânără un adevărat catharsis: abia poate să facă față drumului, ajunge epuizată la serviciu, cu deficit de respirație, palpitații, transpirații și amețeli.
În acest condiții, tânăra intră în concediu medical și merge să își facă o serie de investigații medicale. Analizele nu indică nicio problemă fiziologică, se identifică însă acest mod de reacție a organismului ei la expunerea stimulului stresor – jobul.
Anxietatea dată de probabila criză financiară (ce s-ar întâmpla dacă și-ar schimba job-ul), inflexibilitatea ei de a gândi în alternative (că este competentă și și-ar putea găsi un alt job) și neînceperea unui demers în acest sens au ținut-o în același pattern pentru mult prea mult timp. A apărut astfel starea de anxietate, devenită generalizată pe măsură ce tânăra acumula tot mai multe temeri, de la anxietatea de succes, până la anxietatea de afiliație (ea aparține unui grup unde nu poate nici să rămână, dar pe care nu poate nici să-l părăsească, se simte responsabilă pentru situația companiei și pentru plecarea colegilor).
- Modelele din copilărie
- Rolul pe care aceasta și l-a asumat în familia încă de mică
- Tiparele comportamentale
- Rolul social asumat
- Identitatea de sine (eu sunt cea de care binele celorlalți depinde)
Comentarii recente