Mulți pacienți resimt rostirea diagnosticului “de boală cronică” precum pronunțarea unei sentințe de condamnare la moarte. Drumul lor înainte constă în a învăța să trăiască nu mai sub “umbrela bolii”, ci alături de ea, conștienți că nu mai sunt rezilienți ca altădată, dar că pot regăsi echilibrul și sensul prin adaptare. Ceea ce pentru prima grupă este mai curând o adaptare de scurtă durată, pentru a depăși șocul inițial, pentru ceilalți devine o adaptare de durată, o muncă interioară de acceptare, redefinire a scopului și a sensului vieții.
Astfel, prognoza medicală are un impact puternic și influențează speranța de viață, deciziile și atitudinea pacientului. Depinde de ce afecțiuni mai are, de sprijinul primit, de gradul de acceptare a bolii, dar și de cât de repede reușește să reconecteze viața sa la sens și valori. Uneori relațiile chiar deschise cu apropiații, pierderea de sens, pierderea locului de muncă, lipsa activității zilnice pot adânci simptomele depresive. Alți pacienți acceptă provocarea cu demnitate și descoperă resursele interioare de echilibru, dobândind un sens mai profund al vieții.
Psih. Yolanda Crețescu
Psiholog clinician și psihoterapeut adlerian
Bolile cronice sunt boli de lungă durată, adesea incurabile, cu manifestări debilitante care creează un disconfort major și afectează semnificativ viața persoanei. Exemple de boli cronice sunt diabetul, cancerul, hepatita ori SIDA.
Persoanele afectate de boli cronice sunt predispuse la depresie, deoarece simptomelor fiziologice li se asociază adesea trăiri emoționale profund negative, cum ar fi sentimente de neajutorare, furie, revoltă, teamă de moarte, tristețe profundă.
Bolnavul poate fi neliniștit atât în legătură cu boala (managementul simptomelor și evoluția patologiei), cât și în legătură cu efectele acesteia asupra poziției sale în societate și lume — menținerea locului de muncă, păstrarea legăturilor cu prietenii și familia, frustrările legate de renunțările și pierderile de tot felul asociate deteriorării condiției fizice. Boala este percepută ca o nenorocire, o pedeapsă ori un obstacol de neînvins, și, pe fondul slăbiciunii fizice, persoana se simte epuizată afectiv și demotivată.
Manifestări ale depresiei la persoane cu boli cronice
- o exacerbare a simptomelor fizice (somatizare)
- dispoziție negativă persistentă
- apatie
- lipsă de interes și motivație
- descurajare
- stimă de sine scăzută
- refuzul tratamentului
- ideație suicidală
Bolnavul simte ca nu are suficient control asupra propriei vieți și nu se mai poate bucura de prezent, devenind în același timp incapabil să-și imagineze viitorul într-un mod pozitiv. Pacientul poate manifesta comportamente de evitare a relațiilor sociale și poate arăta indiferență fată de toate activitățile care înainte îi aduceau bucurie.
Persoanele care suferă de boli cronice pot de asemenea exprima compulsii și convingeri iraționale legate de evoluția bolii (de ex: refuzul de a lua medicamente ori supradozaj, suprasolicitarea medicului, apelul la remedii neverificate științific). Unii pacienți pot, de asemenea, deveni dependenți de alcool sau droguri, în încercarea de a „șterge” din minte prezența bolii.
Nu toți bolnavii cronici dezvoltă tulburare depresivă ori tulburări de anxietate, însă riscul apariției suferinței psihologice este foarte mare la momentul aflării diagnosticului (șocul inițial), mai ales dacă boala survine „din senin” și persoana are puține cunoștințe medicale.
Există risc crescut și în perioadele de spitalizare, ca și imediat după externare, momente în care persoana este epuizată fizic și suprasolicitată afectiv.
Depresia poate surveni și în cazul în care se anunță un prognostic nefavorabil (stadiu terminal, complicații ale bolii, dizabilitate fizică permanentă). Acestea sunt momentele în care pacientul poate considera că viața sa nu mai are sens și că nu îl mai așteaptă nimic bun, moment în care crește riscul suicidal.
În mod particular, vulnerabili sunt bolnavii cronici izolați social, care nu se pot baza pe sprijinul apropiaților, ca și vârstnicii și persoanele care întâmpină dificultăți financiare majore ori se confruntă cu situații de marginalizare (de ex: persoanele seropozitive). Persoanele de vârstă înaintată, adolescenții și copiii pot fi mai puternic afectați de experiența unei boli cronice, la fel și pacienții cu istoric psihiatric ori trăiri traumatice recente.
Persoanele care suferă de boli cronice pot intra în comunitatea DepreHUB pentru a fi înscrise în sistemul nostru de consiliere și intervenție. Odată intrate în programul nostru, acestea vor parcurge următorii pași:
Evaluarea simptomatologiei și realizarea diagnosticului diferențial
În această etapă, pacientul va fi preluat de către unul dintre psihologii noștri clinicieni care îi va asigura îndrumarea și supervizarea pe tot parcursul perioadei de evaluare și de tratament.
Persoanele care suferă de boli cronice pot experimenta stări depresive ca efect secundar al medicației ori ca și simptom al afecțiunii somatice. Din acest motiv, este important un diagnostic diferențial care să poată deosebi între depresia propriu-zisă și stările tranzitorii asociate disfuncțiilor fizice (de ex. insomnii ori stări de apatie cauzate de medicație).
Alte tulburări care se pot asocia unei boli cronice sunt: tulburarea de anxietate, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobiile și chiar iluziile și halucinațiile.
Stabilirea schemei de tratament
În urma evaluării și diagnosticării, specialistul va stabili traseul pe care pacientul îl are de urmat. Consilierea psihoterapeutică va consta în oferirea de suport pentru managementul eficient al bolii și construirea unui plan de viață individual prin care pacientul să poată compensa neajunsurile cauzate de problemele de sănătate.
Psihoterapeutul va colabora cu psihologul clinician și cu medicul curent, pentru a stabili dacă și în ce măsură medicația pacientului poate fi ameliorată în vederea sprijinirii refacerii sale psihice.
Un caz aparte îl reprezintă bolnavii în fază terminală care pot beneficia de psihoterapie specifică managementului anxietății și temerilor.
Rudele persoanelor cu boli cronice care oferă servicii de îngrijire pot, de asemenea, beneficia de consiliere în vederea evitării instalării sindromului de burn-out (epuizarea fizică și psihică care intervine atunci când o persoană se dedică exclusiv îngrijirii bolnavului).
Progresele din medicină fac adesea posibilă o viață normală și împlinită chiar și atunci când este prezent un diagnostic de boală cronică. Este cazul multor pacienți care rămân activi, optimiști și plini de energie.
În vederea evitării stărilor depresive se recomandă ca pacientul să se concentreze pe obiectivele sale personale, evitând ancorarea în preocupările legate de boală. Astfel se recomandă găsirea unor motivații profesionale, identificarea unor hobby-uri, participarea la grupuri de suport, lărgirea cercului social și investirea în relații pozitive.
De asemenea, este necesară menținerea unui regim de viață echilibrat, cu odihnă suficientă, mișcare, alimentație sănătoasă, somn adecvat și evitarea exceselor de orice fel.
Mulți pacienți cronici învață să-și cunoască organismul și să prevină ori să minimalizeze efectele crizelor, reușind astfel să rămână prezenți, implicați în propria viață și mulțumiți de ceea ce realizează zi-de-zi.