Grijă pentru sănătatea emoțională

în contextul războiului din Ucraina

Tensiune, presiune, teamă, anxietate. Războiul din Ucraina poate genera același sentimente de amenințare existențială trăite de la începutul pandemiei și activarea traumelor mai vechi sau decompensările psihologice.

Știm cât este de dificil de gestionat sentimentul general de descurajare în contextul conflictului de la granița României și suntem aici pentru a minimiza impactul emoțional asupra ta și a celor dragi ție.

Cum te ajutăm să navighezi emoțional incertitudinea războiului

  • informații și sfaturi de la psihologi și psihoterapeuți pentru a trece mai ușor prin această perioadă turbulentă
  • HelpLine gratuit pentru depășirea crizelor emoționale
  • asistență psihologică și psihoterapeutică prin rețeaua de specialiști depreHUB

Ce poți face pentru a nu te destabiliza emoțional

  • Avem nevoie cu toții să folosim un limbaj care să indice flexibilitatea: pot face asta sau asta, ar fi mai bine, ar fi de ales, nu mi-aș dori să, ar fi de preferat.
  • Să ne identificăm pericolul diferit de frustrare: ce e cu adevărat rău sau ce e frustrant pentru mine
  • Să evităm generalizările (este un dezastru cu dezastrul se întâmplă în local respectiv, zona respectivă)
  • Să conștientizăm nuanțele (frică, panică, nemulțumire, furie, tristețe, deprimare) și să ne facem o scală de evaluare subiectivă asupra evenimentelor trăite (să-mi fie frică e normal, să fiu panicat nu are obiect). Frica permite și alte experiențe pozitive: poate să-mi fie frică de ce s-ar putea întâmpla, dar mă pot bucura că am primit flori de la colegi.
  • Avem nevoie să facem o diferențiere între compasiune și pericol, între implicare emoțională și pericolul iminent trăit de mine. Ne ajută să ne împărțim percepția asupra realității în 3 categorii cu cele 3 cuvinte cheie: ce este posibil, ce e probabil și ce e iminent? Cu mine. Să fac o diferențiere între contextul meu și contextul general.
  • Să îmi păstrez percepțiile despre mine și ale mele și să nu mă raportez la un general social pentru că putem intra în negare.
  • E important ca în ghidul zilnic de grijă față de noi să avem atât ce ține de nevoile de bază (hrană, somn…), cât și nevoi superioare (meditație, rugăciune)

Reguli esențiale de igienă emoțională

self help

La ce trebuie să fim atenți ca părinți:

  • La simptome:

– dacă plânge

– dacă este mai iritabil

– dacă începe să aibă modificări vizavi de rutina alimentară

– dacă mănâncă mai puțin

– dacă e mai apatic

– dacă apar dureri de burta, voma, tulburări de somn

– dacă începe să-și schimbe obiceiurile sociale

– dacă nu se mai joacă la fel de mult

– dacă vrea deodată să stea mai aproape de părinte

  • La întrebări specifice:

– dacă apar întrebări legate de moarte (Dar tu ai să pleci? Ai să mori? O să vină războiul și la noi? O să îmi pierd și eu casa? O să îmi pierd jucăriile?)

 

Ce putem face ca părinți:

  • Să le traducem toate acestea și să le explicăm copiilor pe limba lor.
  • O regulă e să îi delimităm în timp și spațiu: se întâmplă acolo, nu la noi, se întâmplă cu acei copii, nu la tine.
  • Să ne respectăm rutina zilnică.
  • Să respectăm timpul petrecut cu copilul.
  • Să introducem conștient momente de confort emoțional, de iubire, afectivitate (ne propunem să facem asta, îmi propun mai mult decât până acum să ies cu copilul, să mă joc cu el, să avem momente de bucurie, să ne jucăm cu el) pentru că e nevoie să echilibrăm stresul indus cu siguranța.
  • Să le delimităm copiilor pericolul. Oricine poate să fie o amenințare? Oricine poate să înceapă un război? NU. Războiul e generat de niște conducători de țară și înseamnă încălcarea unor reguli și sancțiuni. Și atunci le inducem copiilor sentimental de siguranță când le sunt respectate regulile și limitele. Și se definește spațiul insecurizant atunci când ele nu sunt respectate: aici și acum.

Informații și sfaturi de la psihologi

 

Despre război, pe înțelesul copiilor noștri

La ce trebuie să fim atenți:

  • La simptome:

– Se pot identifica situații de modificare a motivației pentru că apare insecuritatea pentru viitor (muncesc pentru a avea locuință, salariu, un trai mai bun, vacanțe). În contextul actual e greșit să ne punem problema că le-am pierdut. De aceea, e bine să mă bucur fără să mă simt vinovat, să îmi produc plăcere în funcție de resursele pe care le am, să-mi cumpăr lucruri, să ies, să mă bucur cu prietenii, să-mi programez o vacanță pentru că viața se desfășoară aici și acum.

 

  • La gestionarea empatiei

– Să-mi gestionez empatia și să respect un dicton esențial vieții care nu înseamnă egoismul: eu mai întâi.

– Să-mi analizez nevoile mele și zona mea de siguranță pentru a putea fi suport pentru ceilalți pe termen scurt, mediu și lung.

– Să îmi gestionez empatia și rolul de salvator și să rămân rațional și responsabil cu privire la ajutorul oferit, cantitatea și conținutul. Tendința generală e să oferim nevoi de bază și pe termen scurt și să nu ne gândim la instrumente și practici de siguranță și integrare pe termen mediu.

Informații și sfaturi de la psihologi

 

Articol

  • Vârstnicii la care s-a activat PTSD din experiența directă vizavi de alte situații traumatice, cum ar fi revoluția, cutremure, inundații, război
  • Vârstnicii care au avut familii în teatrele de război
  • Vârstnicii care au avut acces la informații traumatice în familie, știind că trauma afectează până la 4 generații

Cum putem combate asta:

  • Să delimităm în timp acțiunile (ce s-a întâmplat atunci și ce se întâmplă cu mine acum) știind că PTSD are caracteristica de a lua un element din prezent care seamănă sau e similar cu episodul traumatic și să activeze trauma (să trăiesc acum ceva ce s-a întâmplat în trecut)
  • Să am o igienă emoțională zilnică
  • Să delimitez expunerea la info
  • Să nu alimentăm scenariile și să nu ne proiectam în ele (Punerea în rol: ce aș face eu dacă…? Ce aș simți eu dacă..? ce aș face eu dacă mi-aș pierde casa?)
  • Să fac planuri pe termen scurt și mediu
  • Să nu las ca pericolul trăit văzut în zona de război să-mi afecteze deciziile de viață normală. Să ies să mă plimb, să ies cu prietenii, să merg la sală.
  • Să îmi gestionez eficient resursele (avem tendința să donăm în compulsie)
  • Să gestionez rolul de salvator și tendința de a oferi ajutor ca mecanism de apărare prin proiecție (dacă îi ajut pe ei, mă ajut și pe mine)
  • Să relaționăm cu anturajul nostru și să evităm ca acest subiect să acapareze discuțiile noastre pentru că creierul nostru expus permanent la un stimul de stres reacționează neuro vegetativ la stimulul indus: ne crește pulsul, ne crește ritmul cardiac, se descarcă adrenalină, și se creează starea de pericol și panică.
  • Să ne facem un obicei din a avea o lectură plăcută, din a viziona filme, a ne vizita prietenii, a ne bucura de primăvară, a crea plăcere prietenilor, a mă bucura de reușitele din familie și de momentele plăcute, de a mă juca cu copiii etc.

Informații și sfaturi de la psihologi

 

Articol

În situații de criză se activează comportamentele disfuncționale.

  • Dacă de obicei sunt un om îngrijorat, acum posibil să trăiesc o frică paroxistică.
  • Dacă de obicei sunt precaut, acum este posibil să fiu pesimist până la depresie.
  • Dacă sunt în burnout, este posibil să-mi crească sentimental de inutilitate și lipsă de opțiuni.
  • Dacă am o tendință histrionică, este posibil să mi se accentueze nevoia de a fi în prim plan, în a mă implica în acțiuni vizibile.
  • Dacă am o incapacitate sau intoleranță la limite și reguli și tendința mea e mai mult hedonistă, pot risca în această perioadă să am acces de expunere la stimuli care îmi fac plăcere (poate crește consumul de substanță, de alimente, alcoolism, consum de pornografie)

 

Ce e de făcut:

  • Evitarea punerii în rol și a rulării scenariilor negative
  • Diferențierea între ce mi se întâmplă mie și ce se întâmplă celorlalți (care e realitatea mea concretă)
  • ghid propriu de igienă emoțională – a pune la îndoială îngrijorarea, sursele de tristețe și suferința

Dacă disconfortul se menține pe o perioadă mai mare de o săptămână, într-o formă continuă și la un nivel mai înalt, se recomandă:

– consultarea specialistului pentru a învăța la timp cum să te protejezi și să te menții sănătos emoțional.

– folosirea instrumentelor de suport public (HelpLine cu specialist)

– rutină cu obiceiuri sănătoase